Miraculous: Tu și eu

Cap. 17

   Marinette povestitor

   E însfârşit dimineață! Nu am reuşit să închid un ochi toată noaptea, iar acum mă simt atât de obosită! Am o durere groaznică de cap, iar când mă ridic, simt cum mă dor toți muşchii corpului. Mă îndrept spre baie aproape amețită, având grijă să nu mă izbesc de vre-un perete. Nici nu ştiu dacă să mă duc la şcoală. Chiar dacă gândul mi-a stat numai la Adrien toată noaptea, nu am găsit nicio soluție legată de ce o să-i spun. Mă privesc în oglindă şi observ o Marinette care parcă a stat închisă într-un turn fără cele necesare de câteva zile. Părul nu îmi mai străluceşte ca şi altă dată, ochii îmi sunt încercănați, pielea feței îmi este atât de palidă, iar buzele uscate mă ustură puțin. Decid să fac un duş rapid pentru a mă revigora şi a mă pune pe picioare.
   Când mă reîntorc în camera mea, o observ pe mama ce purta un şorț de bucătărie şi care mi-a adus micul dejun la pat. Aceasta îmi zâmbeşte blând şi îmi întinde budinca de ciocolată alături de trei biscuiți făcuți în casă.

Marinette:- Îți mulțumesc, mamă. spun şi aşez bolul colorat şi biscuiții pe birou.

Doamna Sabine:- Bună dimneața, draga mea! Te simți mai bine? vocea ei melodioasă răsună grijului prin toată camera.

Marinette:- Nu ştiu... tot nu m-am gândit ce să-i spun lui Adrien, zic printre micile înghițituri pe care le iau din budincă.

Doamna Sabine:- Vei merge la şcoală atunci, dar nu forța lucrurile, draga mea. Spune ceea ce simți, iar dacă nu te simți încă pregătită să vorbeşti cu el sau cu altcineva, atunci nu o face.

Marinette:- Bine, muşc puțin şi dintr-un biscuite, dar nu voi scoate niciun sunet. Nu voi vorbi cu nimeni, indiferent de context.

Doamna Sabine:- Draga mea, toate astea se vor rezolva cu timpul, spune mama şi verifică apoi ceasul, acum trebuie să te pregăteşti pentru şcoală! Să ai o zi bună, draga mea! îmi zâmbeşte şi iese rapid din cameră.

   După ce termin de mâncat, mă îndrept spre şifonier şi îmi aleg un pulover pufos gri şi o pereche de jeans negri. Mă încalț apoi cu o pereche de botine negre şi îmi las părul liber pe spate. De data aceasta, îmi iau căştile şi telefonul pe langă o carte pe care aş putea să o citesc în pauză. Vreau să mă țin cât mai ocupată pentru că într-adevăr nu îmi doresc să vorbesc cu nimeni.
   Tikky se ascunde în mica mea gentuță alături de câțiva macarons, apoi pornesc în pas liniştit spre şcoală. Nu prea mă grăbesc, nu îmi doresc să ajung decât înainte ca profesorul să intre la oră.
   Intru tăcută în clasă, ținându-mi privirea spre podea şi la trei secunde distanță intră şi profesoara de chimie. Mă aşez în banca mea la o distanță considerabilă de Adrien şi mă sforțez să nu îl privesc deloc. Însă, pe parcursul orei, el încearcă să îmi atragă atenția de nenumărate ori pâsâindu-mă sau spunându-mi un "hei" şoptit. Văzând că nu reacționez deloc, decide să treacă la o altfel de abordare: cea a mesajelor prin bilețele. Îşi rupe un colț de hârtie din caiet şi după câteva secunde în care scrie ceva, mă trezesc cu o bucată albă şi mică în fața mea. Oftez şi iau bucata împăturită în palmă, îmi ridic mâna şi mă cer la baie, spunând că nu mă simt prea bine. Acolo, desfac foaia şi dau de un scris grăbit, neglijent şi dezordonat ce înfățişează un mic mesaj.

  "Îmi pare sincer rău. Trebuie să vorbim. NEAPĂRAT!!!"

   Mă reîntorc în clasă şi înainte de a mă aşeza în bancă, arunc micul bilețel în coşul de gunoi din spatele încăperii. Ora trece enervant de greu şi Adrien a reîncercat să îmi atragă atenția neîntecetat, iar eu cu greu am reuşit să rămân indiferentă. Alya şi Nino îmi tot şuşoteau numele, dar nu am schițat nimic şi nici măcar nu le-am aruncat vre-o privire.
   Însfârşit e pauză, iar eu, cum sună clopoțelul, îmi pun căştile în urechi şi dau drumul muzicii care răsună încet. Îmi deschid cartea şi încep să citesc cufundată în lumea mea, încercâd să ignor pe oricine încearcă să ia legătura cu mine. Prietenii mei se întorc spre mine şi încearcă să îmi vorbească, însă eu continui să îi ingor. Dintr-o dată, melodia lentă ce răsuna pe fundal se opreşte şi în locul ei apare numele apelantului Alya. Atunci resping apelul şi îmi scot căşile, având intenția de a-mi face puțină ordine în partea mea de bancă.