Miraculous: Tu și eu

Cap.11.

   Marinette povestitor

   După orele de odihnă profundă ce au fost mai mult decât binevenite, mă trezesc din cauza alarmei asurzitoare ce mă anunță că trebuie să fac față unei noi zile de şcoală. Tot cheful pe care încerc să mi-l adun se risipeşte când îmi dau seama că azi este luni, prima zi dintr-o lungă săptămână...

Tikky:- Bună dimineața, Marinette! o aud pe Tikky spunând extrem de voioasă. Câteodată încerc să înțeleg de unde vine atâta energie din partea ei. Înțeleg că se hrăneşte cu biscuiți, fursecuri şi macarons, însă... mie dulciurile nu îmi oferă nici pe jumătate din energia micuței mele prietene bulinate.

Marinette:- Bună dimineața.

   Imediat starea mea de moleşeală se risipeşte, adică... reuşesc până la urmă să mă trezesc când apa rece a robinetului face contact cu pielea sensibilă a feței mele. Ies din baie cu obrajii îmbujorați, apoi mă îmbrac rapid pentru a ajunge la şcoală mai devreme. Vom repeta înainte de ore piesa de teatru pentru a fi siguri că ne va ieşi perfect. Astăzi este ziua cea mare, ziua în care trebuie să prezentam proiectul nostru în grup.
   Îmi refac codițele, adunând firele rebele de păr ce lucesc în lumina slabă din cameră, apoi îmi iau geanta, punând în ea nişte biscuiți proaspeți pentru Tikky. Tikky se ascunde în gentuță şi o simt cum ia micul dejun, înfulecând de zor prăjiturelele cu fulgi de ciocolată. Îmi salut poloticos părinții şi mă îndrept spre şcoală. Pe drum mă întâlnesc cu Alya şi Nino care mergeau ținându-se de mână. După părerea mea, chiar sunt un cuplu reuşit.

   Ce bine ar fi dacă eu şi Adrien am fi la fel...

Alya:- Bună dimineața, draga mea! îmi zâmbeşte Alya în timp ce se apropie de mine.

Marimette:- Bună dimineața şi vouă, dragilor! Ce mai faceți? îi răspund cu un zâmbet peietenos şi cât se poate de sincer.

Nino:- Bine, tu ce faci, Marinette? Eşti pregatită să joci teatru alături de Adrien?

   De data asta încerc să nu las să mă cuprindă vreo emoție. Şi până la urmă chiar reuşesc deoarece mă comport absolut normal, răspunzând cu o voce calmă şi părând destul de neinteresată:

Marinette:- Da, aşa cred...

Alya:- Am o idee! Ce-ar fi să schimbăm rolurile şi să îi lăsăm pe Adrien şi Marinette să joace rolul iubiților? se adresează entuziasmată ochelarista iubitului său, trăgându-l insistent de braț.

Marinette:- Nu, nu se poate!

Nino:- Ba da, se poate!

   Aghhh, Ninooo! Tu nu poți să fii niciodată de partea mea?

Marinette:- Ba nu! Deja avem fiecare câte un rol şi ne ştim bine replicile!

Alya:- Dar ştim şi replicile celorlalți!

   Prietena mea se lasă mereu convinsă cu greu. De aceea trebuie să aduc argumente solide pentru a-i dărâma ideea. Dar din păcate... nu îmi vine nimic în minte pe moment. Aşa că mă mulțumesc prin a spune cu un ton puțin ridicat:

Marinette:- Nu schimbăm nimic! Rămâne cum am stabilit sâmbătă!

Nino:- Bine, cum vrea domnişoara şefă! şi Nino îşi ridică mâinile în semn de predare.

   Acum eu am devenit personajul negativ din discuție. Cu prima ocazie îl voi face pe Nino să plătească pentru nenumăratele ocazii în care a luptat împotriva mea. Dar din fericire, din discuția precedentă eu am ieşit câştigătoare. Chiar nu aş fi vrut să am parte de un sărut cu Adrien de față cu toată clasa. Daca e să ne sarutăm din nou aş dori să o facem în intimitate... singuri, doar noi doi.