Miraculous: Tu și eu

Cap. 24 -Şcoala începe din nou

   Marinette povestitor

   Stau de minute bune şi privesc tavanul. Doar privesc. Aud ecoul bătăilor continue ale ceasului. Clipele se scurg ireversibil. Tic-tac, tic-tac.
   Capul mă doare îngrozitor, poate de la faptul că nu am luat încă cina.
   Durerea de cap se amplifică pe măsură ce îmi caut cărțile pentru şcoală pe care le îndes în ghiozdan. Mâine încep orele, aşa că trebuie să adorm devreme, însă patrula de noapte trebuie efectuată. Protestele mele față de ora târzie a patrulei nu o încântă pe Tikky, ba din contră. Începe să îmi spună a zecea mia oară discursul numit "Buburuza şi Motan Noir sunt o echipă".

Tikky:- Marinette, mă asculți măcar? îmi atrage aceasta atenția când observă că nu îi dau importanță.

Marinette:- Scuze, Tikky. Nu mă simt prea bine.

Tikky:- Oh, ştiu care e problema, îmi spune, iar eu ridic curioasă o sprânceană, aşteptând răspunsul său. Adrien. şi spre surprinderea mea, are dreptate în totalitate. Ai vrea să-mi spui ce te doare în legătură cu acest subiect? încearcă să mă facă să îi mărturisesc sentimentele ce mă macină de când am ajuns acasă.

   Mă arunc în pat, cu fața între perne, vărsând lacrimi amare de suferință. Doare, şi doare foarte tare. Acele cuvinte pe care mi le-a adresat dor mai mult decât o agresiune fizică, o durere de stomac sau o migrenă.

Marinette:- După tot ce am făcut pentru el, după tot timpul în care l-am aşteptat, după toate sentimentele pe care i le-am expus pe tavă, el mă consideră în continuare o prietenă, aleg să îi spun totul singurei prietene care mă înțelege în totalitate.

   Simt atingerea delicată a kwamii-ului pe bluzița mea de noapte, semn că îmi înțelege durerea şi doreşte să mă consoleze.

Marinette:- Iar acel sărut de astăzi... acel sărut împreună cu toate celelalte pe care i le-am oferit. De ce o face? De ce o face dacă totuşi nu sunt mai mult decât o prietenă? Eu nu înțeleg...

   Simt un gust amar, iar camera parcă se învârte cu mine. Nu m-am simțit atât de rău din seara balului, atunci când am suferit din aceeaşi cauză.

Marinette:- Mereu mă face să sufăr. Mereu. Dar ştii, Tikky? M-am săturat! M-am săturat de toate astea! De faptul că sper să mă iubească, de iluzia că mă place mai mult decât o prietenă, de... de tot.

Tikky:- Marinette, vei declanşa un fluture akuma. Emoțiile tale negative nu sunt binevenite. În plus, îl ai pe Motan Noir. El te iubeşte. Tu cum crezi că se simte când a fost respins de ambele fete pe care le iubeşte?

Marinette:- Ai dreptate, Tikky, spun şi îmi şterg lacrimile ce şiroiesc pe obraji. Nu m-am gândit la sentimentele lui. Am fost o persoană egosită!

Tikky:- Egoistă e prea mult spus. Buburuza este o persoană bună. La fel şi Marinette. Însă toți avem defectele noastre, nu uita asta!

   După ce mă liniştesc, pentru prima dată în viața mea decid să fac ceva ce nu aş fi făcut niciodată: să-l dau uitării pe Adrien.

   Îi voi oferi o şansă lui Motan Noir.

   Adrien povestitor

   Sunt trezit la miezul nopții de alarma ce se pare că îmi anunță pentru a treia oară deşteptarea, dându-mi seama că am întârziat la patrula cu Buburuza.

Adrien:- Plagg, scoate ghiarele!

   Mă transform fără a mai sta pe gânduri şi ies pe unul dintre geamurile camerei mele, iar când ajung la Turnul Eiffel, locul nostru de întâlnire, observ că partenera mea în costum bulinat încă mă aştepta, fiind tăcută şi privind în zare peste oraşul adormit. Rânjesc în sinea mea şi decid să îi fac o mică farsă. Mă furişez prin spatele ei şi îmi aşez lent mâna, pardon, laba de pisică, pe unul dintre umerii ei.