Marinette povestitor
Sunt pe o câmpie acoperită cu un strat de iarbă de un verde crud, iar printre firicelele subțiri, cresc nestingherite flori roşii şi galbene, iar la sol, harnicele furnici îşi fac treaba alături de albinele care zumzăie de zor, polenizând florile parfumate şi culegând dulceața din ele, transformând-o apoi într-o miere dulce şi delicioasă.
Deodată, simt cum două mâini se aşează pe umerii mei care purtau nişte bretele care făceau parte dintr-o rochie superbă roşie cu buline negre de
buburuză, la mijloc fiind stransă cu o fundă neagră, iar jos având voal negru. Rochia era splendidă, dar curiozitatea mea a fost captivată de persoana care m-a cuprins pe la spate într-o îmbrățişare.
Mă întorc şi atuci îl văd pe Motan Noir care mi se adresează cu apelativul "Printesă". Apoi, se uită atent în ochii mei, slăbind îmbrățişarea. Eu privesc în ochii lui şi schițez un zâmbet mic şi sincer, iar el mă prinde de maini şi mă trage uşor mai aproape... mai aproape... şi mai aproape pâna când între buzele noastre mai sunt doar câțiva centimetri care le despart. Vreau să mă depărtez de el, dar mă ține strâns de mâini, ochii lui parcă implorându-mă să îi accept gestul şi să nu îl resping. Când buzele noastre aproape se unesc, se aude un zgomot puternic.
Bbbbbrrrr.......
Marinette:- Of, ceasul ăsta m-a salvat la timp de vis, chiar la limită pot spune!
Tikky:-Bună dimineața, Marinette. Eşti pregatită de un nou an şcolar?
Marinette:- Da! îi spun eu micei mele prietene. După ce vis am avut...
Tikky:- Ce ai visat aşa de important?
Marinette:- De ce te interesează? spun eu înca adormită.
Tikky:- Pentru că numai despre asta mi-ai vorbit de când te-ai trezit!
Marinette:- Bine, o să îți spun. Eram pe o câmpie frumoasă plină de flori şi îmbrăcată într-o rochie superbă cu model de buburuză... Stai! Asta e... o nouă idee în materie de desen... e o idee genială! O să desenez această rochie...
Tikky:- Treci odată la subiect, Marinette!
Marinette:- Bine! Cum îți spuneam. Admiram florile de pe câmpia verde şi insectele harnice când am simțit că cineva îmi atinge umerii... apoi mă îmbrățişează. Eu m-am întors şi l-am văzut pe Motan Noir care se uita fix în ochii mei, iar eu i-am zambit. Şi apoi m-a prins de mâini şi şi-a apropiat buzele de mine tot mai tare, până când alarma a sunat. Stai liniştită... nu s-a întamplat nimic mai mult. Alarma m-a salvat.
Tikky:- Şi de ce nu l-ai respins?
Marinette:- Nu ştiu, pentru că mă implora parcă cu privirea să nu o fac.
Tikky:- Nu ți se pare deloc atrăgător Motan Noir?
Marinette:- Tikky, ştii deja că eu sunt îndrăgostită de Adrien, dar nu am curajul să i-o spun. Sunt aşa o idioată!
Tikky:- Ba nu eşti! O să ajungi să ai curajul să-i spui ce simți, sper...
Marinette:- Mulțumesc, Tikky! Acum trebuie să ajung la festivitate, doar înepe noul an şcolar... calsa a zecea...
Fac un duş rapid şi mă îndrept spre şifonier, iau hainele mele preferate, apoi mă îmbrac. Îmi aranjez privindu-mă în oglinda din baie codițele şi apoi îmi iau geanta şi ies pe uşă. Coborând scările, observ că mama şi tata iau micul dejun. Ei îmi urează o zi bună şi îmi dau o cutie cu biscuiți proaspăt scoşi din cuptor. Le mulțumesc, apoi, facându-le cu mâna, ies pe uşa brutăriei.
Ajung în curtea şcolii unde mă întâlnesc cu Alya care stă deja de vorbă cu Nino. Ne îmbrățişăm şi ne salutăm.
CITEȘTI
Miraculous: Tu și eu
Genç Kurgu~Magia e în fiecare dintre noi. Tebuie doar să ştim cum să o căutăm şi ea îşi va face apariția în cel mai neaşteptat moment.~ Cunoscuții eroi ai Parisului par la prima vedere doi adolescenți normali, dar în realitate ei sunt puşi în încurcătură d...
