Miraculous: Tu și eu

Cap.6.

   Adrien povestitor

Adrien:- Nu m-ai speriat, dar ce cauți tu aici?

Buburza:- Eram în trecere şi... am vrut să mă asigur că eşti în siguranță... Of... pe cine păcălesc eu...

Adrien:- Stai, ia un loc pe patul meu şi apoi putem vorbi. Şi eu am să îți spun ceva.

   O invit să ia loc pe aşternuturile albe ale imensei piese de mobilier. Mă aşez discret pe marginea patului, iar Buburuza se aşază aproape de mine. Trec câteva momente în care se acumulează o tensiune ciudată între noi, o linişte pe care încerc să o risipesc cu întrebarea:

Adrien:- Deci.... începi tu sau eu?

Buburuza:- Nu ştiu... începe tu...

Adrien:- Domnişoarele mai întâi... te rog, începe tu...

   Eroina bulinată inspiră tăcută, pregătindu-şi cuvintele.

Buburuza:- Bine... Eu... eu... te... te... eu...

   Dar nu apucă să spună nimic deoarece uşa camerei se deschide, pe ea intrând Nathalie, asistenta tatălui meu.

Nathalie:- Scuzați-mă că vă deranjez. Adrien, tatăl tău doreşte să mergi acum în biroul dumnealui.

Adrien:- Chiar acum?

Nathalie:- Da, dar ce caută Buburuza la tine în cameră?

   Buburuza mă priveşte întrebătoare preț de o secundă, apoi îşi îndreaptă privirea albastră spre Nathalie, dregăndu-şi vocea.

Buburuza:- Eu... eram în trecere... şi... am intrat pentru a vedea dacă totul e în ordine...

Adrien:- Da... eu îmi pierdeam timpul cu jocurile video, iar sunetul lor a atras atenția Buburuzei care era prin zonă... şi apoi a venit să vadă dacă totul e în regulă şi să se asigure că nu s-a întâmplat nimic rău.

Buburuza:- Adrien are mare dreptate, doamnă. Acum că m-am asigurat că totul e bine, voi pleca...

Adrien:- Îți mulțumesc că ai venit, Buburuzo! Te mai aştept!

   Apoi Bugabu sare pe geam cu ajutorul yoyo-ului ei magic. Eu nu apuc să fac nimic căci Nathalie spune că tatăl meu mă aşteaptă şi încurând îşi va pierde răbdarea. Eu plec grăbit spre biroul lui, deşi sunt convins că mă va certa şi îmi va spune că voi avea programate mai multe şedințe foto.
   Ajuns în biroul lui, Nathalie se retrage, lăsându-mă singur cu tatăl meu. Acesta abandonează munca pe calculator pentru câteva minute pentru a vorbi cu mine, aşa rece cum e de fiecare dată.

Gabriel:- Te-am chemat pentru a-ți spune că eu voi fi plecat pentru câteva zile. Am de rezolvat nişte lucruri, chestiuni legate de afaceri. Urmează Săptămâna Modei la Milano, iar eu trebuie să închei un contract de colaborare cu alți designeri vestimentari renumiți din Italia.
Voi fi plecat în jur de trei, maxim patru zile, în timp ce tu vei urma programul obişnuit. Nathalie va avea grijă de asta. Am ținut neapărat să te anunț ca să nu fi îngrijorat şi să ştii că plecarea mea nu îți afectează cu nimic programul zilnic.

Adrien:- Bine, tată, îți doresc să ai parte de o călătorie plăcută şi ajungi cu bine. Când vei pleca?

Gabriel:- Mâine voi pleca de dimineață cu avionul.

Adrien:- Bine, să ai o săptămâna bună!

Gabriel:- Mulțumesc, fiule, şi tu la fel! Acum poți să te retragi în camera ta, e târziu deja.

Adrien:- Ai dreptate, tată, noapte bună!

Gabriel:- Noapte bună!

   Mă întorc în camera mea unde Plagg iese şi îmi spune că mai am puțin timp până mă voi duce la patrula de noapte. Şi instant îmi amintesc de frumoasa eroină ce m-a vizitat mai devreme. Oare care a fost intenția ei adevărată?