Miraculous: Tu și eu

Cap. 26 -Lila?

   Marinette povestor

   Mă aşez în pat obosită, mulțumită de ziua care tocmai s-a încheiat. Aştept minute bune în tăcere, momente în care aproape adorm, până când aud sunete scurte în fereastra mea care se repetă neîncetat. Inima îmi saltă de bucurie, dar şi de emoție, reamintindu-mi ce mi-am promis de curând.

   Îi voi da o şansă lui Chat.

   Cu gândul acesta, pornesc veioza pentru a face puțină lumină, apoi cobor din pat grijulie, asigurându-mă înainte că Tikky va sta ascunsă cât timp Chat mă vizitează. Îmi fac curaj şi păşesc în linişte, podeaua scârțâind încet la contactul cu tălpile mele goale.

Motan Noir:- Hei, prințesă, dormi? Mă auzi? continuă să bată uşor cu degetele în sticla subțire a ferestrei.

   Conştientă de faptul că părinții mei dorm, îi fac semn să facă linişte, grăbindu-mă spre fereastră pentru a o deschide.
   Chat intră în camera mea cufundată în întuneric, apoi îmi zâmbeşte cuceritor. Când suntem suficient de aproape, mă reped în brațele lui. Îi cuprind gâtul cu brațele şi îmi lipesc trupul de pieptul lui, sprijinindu-mi bărbia de umărul său. Puțin surprins, îşi aşază mâinile pe talia mea şi mă strănge uşor. Îmbrățişarea noastră durează o veşnicie, timp în care doar respirațiile noastre fierbinți şi bătăile accelerate ale esenței de viață din piepturile noastre se aud.

Motan Noir:- S-a întâmplat ceva? şopteşte îngrijorat când mă depărtez uşor de el.

Marinette:- Nu... doar... doar... sărută-mă! îl îndemn din priviri, iar sclipirea din ochii lui neştiutori îmi transmite pură confuzie.

   Atenție! Urmează o scenă detaliată de dragoste! Vă rog să nu citiți dacă aveți o vârstă mai mică de 14 ani!

   Îl prind cu degetele de gulerul costumului şi mă ridic pe vărfuri pentru a-l săruta. Da. Este prima dată când îl sărut pe Chat din proprie inițiativă, ca Marinette. Ne lipim trupurile din nou, iar buzele mele le regăsesc pe ale lui. Este încordat la început, însă apoi îşi închide ochii şi mă lasă să-l sărut după cum voiesc: să savurez fiecare sărut, să sorb gustul dulce al buzelor sale încet, fară ca nimeni să ne grăbească, să-i mângâi umerii cu vârfurile degetelor, provocăndu-i fiori plăcuți pe şira spinării. Fiind convins că m-a lăsat destul să conduc, ia inițiativă, aşa că îmi prinde talia, iar eu mă agăț de umerii lui. Îmi înconjor coapsele în jurul taliei lui, fiind agățată de el ca de speranța de viață, ca de dorința de a fi iubită. Mă sărută flămând, limbile noastre împletindu-se, iar eu îmi țin echilibrul cu un braț înfăşurat după ceafa lui, în timp ce îi mângâi fruntea şi obrajii cu delicatețe. Ne deplasăm puțin, ajungând în mijlocul camerei, moment în care ne desprindem pentru câteva momente din sărut pentru ca plămânii noştri să absoarbă aerul binefăcător.

Motan Noir:- Marinette... şopteşte uşor şi îmi mângâie tenul îmbujorat, iar eu închid ochii şi inspir, inspir parfumul său bărbătesc pe care îl ador.

Marinette:- Haide! îi şoptesc la rându-l meu, apucându-l de mână şi ghidându-l spre patul în care dorm, loc în care au mai fost doar Tikky, Alya sau mama mea.

   Urcăm cu grijă scările înguste, apoi ne aşezăm în capul oaselor peste aşternuturile moi. Îi aşez o pernă sub cap pentru a sta cât mai confortabil, apoi îl îmbrățişez, lipindu-mi urechea de pieptul lui. Inima îi bate în ritm alert şi îl observ cum priveşte absent tavanul când ridic ochii spre chipul lui scăldat în raze subtile de lumină.

Motan Noir:- Eu... Marinette... ce s-a întâmplat cu regula pe care o stabilisem?

   El ține la tot ceea ce spun. El îmi respectă orice dorință, dar dorința mea de acum este alta.