Miraculous: Tu și eu

Cap. 7

   Marinette povestitor

   Mă aşez la masă unde iau prânzul împreună cu părinții mei. Mama a gătit o rețetă gustoasă de peşte cu legume, iar tatăl meu a copt brioşe cu cremă de diferite arome de fructe. La masă suntem foarte tăcuți, dar în cele din urmă le spun părinților despre planurile mele din această seară.

Marinette:- În această seară voi merge cu prietenii mei la un concert ce va începe la ora opt seara, prietenii mei însemnând Alya, Nino şi Adrien.

Domnul Tom:- Bine scumpo, noi o să avem treabă pentru că este organizată o petrecere aniversară la care trebuie să ducem diferite dulciuri. Noi nu o să te deranjăm.

Doamna Sabine:- Ai spus că va merge şi Adrien?

   În timp ce îmi mai aşez în farfurie câteva legumele, îmi îndrept privirea spre mama ce aşează brioşele pe o tavă colorată.

Marinette:- Da, de ce?

Doamna Sabine:- De ceva vreme îți petreci din ce în ce mai mult timpul cu acel băiat. Nu se întâmplă nimic între voi?

Marinette:- Nu, sigur că nu. Mamă, nu e nimic între noi înafara unei prietenii foarte bune. Suntem doar prieteni, eu şi Adrien ne-am apropiat numai din cauza Alyei şi a lui Nino. spun şi încep să mestec cu gura plină, încercând să mă feresc de alte întrebări.

Doamna Sabine:- Bine, dar presupun că îți place de el, nu?

Marinette:- Da, cred că da... recunosc eu cu ochii ațintiți în farfuria mea, fiind ruşinată.

Domnul Tom:- Nu este o ruşine să fii îndrăgostită de cineva, draga mea. Aşa a început şi povestea noastră. spune tata, îmbrățişând-o pe mama cu un braț. Numai să nu ți se urce asta prea mult la cap pentru că vei deveni mai aiurită decât eşti acum.

Marinette:- Mulțumec pentru sfaturi, o să mă duc în camera mea şi o să croiesc rochia pentru bal.

Doamna Sabine:- Ți-ai găsit un partener pentru bal?

Marinette:- Îhâm... aprob eu sorbind din paharul cu suc de portocale.

   Sper că nu mă va întreba despre cine este vorba.

Domnul Tom:- Şi cine e acel băiat?

   Aproape că mă înec cu lichidul colorat.

Doamna Sabine:- Adrien, cine altcineva?

Marinette:- Da, mama are dreptate. Este vorba... despre Adrien. spun eu ştergându-mi buzele cu un şervețel de bucătărie.

Domnul Tom:- Fiica noastră se maturizează repede! Peste câtva timp o să ne trezim că vom avea nepoței!

   Asta e culmea culmilor!!!

Marinette:- Tată, eu şi Adrien nu suntem împreună. E adevarat că mi-aş dori asta deoarece îl cam plac, dar nu suntem iubiți.

( Nu încă. hehe, nu m-am putut abține 😅😅😅)

Domnul Tom:- O să am o discuție serioasă cu acel băiat care i-a furat inima fiicei mele.

Doamna Sabine:- Nu, lasă-i să rezolve asta ei singuri, nu e bine să ne băgăm în trebuirile lor de adolescenți, dargule.

Domnul Tom:- Bine, dar oricum o să îl iau la o discuție.

Marinette:- Eu mă duc în camera mea. spun în timp ce mă ridic de pe scaun.

   Ajunsă în camera mea intimă de la etaj, încep să desenez la birou o rochie pe o coală albă de hârtie. Creionul lasă urme de cărbune, iar liniile formează un desen frumos. Până la urmă iese schița unei rochii minunate.