Miraculous: Tu și eu

Cap. 14 -Balul 1

   Marinette povestitor

   Mă trezesc din nou din cauza ceasului deşteptător. Chiar dacă am ales o melodie plăcută la auz pentru a nu mă speria dimineața, îmi vine pur şi simplu să îl arunc din vârful Turnului Eiffel şi să-l fac praf şi pulbere. Dar îmi e milă de telefonul meu care mă ajută de fiecare dată când am nevoie de ceva. Ce ar fi lumea modernă de astăzi fără tehnologie? Nu s-ar mai numi modernă, nu?
   Mă întind după telefon şi opresc leneşă alarma care răsună încontinuu de două minute. Tikky se trezeşte şi ea voioasă şi gata pentru o nouă zi. În unele momente chiar mă gândesc serios la faptul că Tikky ar putea să meargă în locul meu la şcoală. Asta dacă ar fi o ființă umană. Sau măcar dacă existența ei nu ar fi strict secretă.

Tikky:- Gata pentru o nouă zi? O dimineață frumoasă este începutul unei zile frumoase! spune micuțul kwamii cu un zâmbet imens pe față, plutind energic prin camera mea.

Marinette:- Astăzi este joi? zic încă somnoroasă, în timp ce îmi masez uşor fruntea pentru a-mi alina migrena ce s-a făcut simțită de când mi-am deschis ochii.

   Acesta este rezultatul numeroaselor ore nedormite. Trebuie să mă odihnesc mai mult. De acum înainte asta îmi propun să fac. Altfel nu voi face față vieții mele duble.

Tikky:- Da... este joi! mă aprobă Tikky la fel de voioasă.

Marinette:- Azi e balul! Tikky, azi va fi balul! îmi amintesc şi sentimentul brusc de fericire ce mă cuprinde mă face să sar dintre aşternuturile călduțe ale patului.

Tikky:- Da, da. Acum grăbeşte-te căci vei întârzia la şcoală! mă mustră mica mea prietenă.

Marinette:- Ai dreptate, Tikky!

   Mă pregătesc pentru a ieşi din casă fără a mai sta pe gânduri. Îmi termin de făcut rutina zilnică într-un timp record de jumătate de oră, apoi îmi iau lucrurile, pachețelul făcut de ieri seară şi îmi salut entuziasmată părinții. Sunt sigură că aceştia bănuiesc de ce mă comport atât de energic azi. Chiar şi durerea de cap mi-a trecut până la urmă.
    Când ajung în clasă, observ că toată lumea şuşotea doar depre balul de diseară. Înaintez veselă printre bănci şi mă aşez la locul meu din spatele Alyei. Cum Adrien nu a ajuns încă, decid să îi întrerup prietenei mele ochelariste minunata conversație pe care o purta cu Nino.

Marinette:- Bună dimineața, Alya! Bună şi ție, Nino! spun eu zâmbind.

Alya:- Bună dimineața, dragă! îmi răspunde Alya la fel de entuziasmată ca şi mine.

Nino:- Bună, Mari! se repede Nino să îmi răspundă şi pune accent pe ce pare a fi noul meu apelativ.

Marinette:- Ăm... scuze, dar de când lumea îmi spune aşa? rostesc eu curioasă. Şi chiar sunt curioasă deoarece nimeni nu mi-a mai spus aşa până acum.

Nino:- Aşa îți spune Adrien. ridică ochelaristul din umeri, de parcă eu aş fi ştiut răspunsul de dinainte şi întrebarea mea nu ar fi avut niciun sens.

    Adrien? Adică... Adrien îmi spune "Mari"? De ce ar face-o? Şi în plus... de când o face? Eu nu l-am auzit niciodată adresându-mi-se aşa.

Marinette:- Adrien? rostesc eu cu puțină reținere.

Alya:- Da, fato. Ieri Nino şi Adrien nu au avut despre ce povesti cât timp au fost la cumpăraturi, aşa că au decis ca noi să fim subiecul lor de bârfă. Adică... tu. Tu ai fost subiectul despre care a discutat mai mult Adrien. îmi face Alya cu ochiul când îmi povesteşte ultima parte.

   Înghit în sec uimită, dar în acelaşi timp simțindu-mă flatată.

   Adrien se gândeşte la mine?