Miraculous: Tu și eu

Cap. 16 -Balul 3

   Adrien povestitor

   Sunt atât de bulversat după toate cele întâmplate. Marinette a plecat fără a mă lăsa să reacționez. Totul a fost atât de bine până când, până când...

   Marinette mi-a mărturusit că este îndrăgostită de mine.

   Cu ochii ațintiți spre pământ, intru în sala balului fără a-mi mai păsa de cineva. Tot ceea ce îmi tece prin minte este doar imaginea chipului brăzdat de lacrimi a lui Marinette. Privirea aceea de căprioară speriată, tremurul din voce ce era atât de sfâşietor... totul. Imaginea ei ce mi-a rămas impregnată pe retină nu mă lasă să mai gândesc limpede.
   Trec ca şi o fantomă printre mulțimea ce se distrează în atmosfera electrizantă creată de muzica electronică, până dau de Alya şi Nino ce mă căutau din priviri. Ne căutau pe mine şi pe Marinette.
   Nu pot să cred că am făcut-o să se simtă prost. Şi asta e puțin spus. Am rănit-o! Din cauza mea a plecat atunci când ne simțeam cel mai bine. Toate acele pregătiri, acele momente frumoase pe care le-am petrecut împreună, această seară petrecută împreună... totul a fost în zadar! Şi nici măcar nu am realizat că părinții ei vorbeau serios atunci când spuneau că fiica lor mă place!
   Când ajung în dreptul celor doi prieteni ochelarişti, aceştia mă întreabă din priviri ce s-a întâmplat şi unde este Marinette. Încep să le povestesc fără prea multe amănunte acel moment în care s-a produs ruptura dintre noi, iar cu cât cuvintele îmi ies incontrolabil pe gură, o observ pe Alya care devine din ce în ce mai nervoasă. După încă trei încercări de apelare a numărului partenerei mele, Alya oftează frustrată. Îşi înfige degetul arătător în pieptul meu şi începe să mi se adreseze pe un ton acuzator:

Alya:- Nu pot să cred! Marinette nu răspunde! Şi totul este din vina ta, Agreste! Dacă... ascultă! Dacă prietena mea pățeşte ceva va fi vai şi....

Nino:- Ce ai făcut, frate?

   Încep să tremur nervos. Sunt un... un... agh! Îmi vine pur şi simplu să îmi smulg părul! Îmi prind şuvițele blonde ce îmi sunt acum răsfirate pe întreaga față şi încep să trag nemilos de ele. Încerc să mă eliberez puțin aşa că, din cauza furiei, izbesc cu piciorul un scaun de peretele sălii de sport, iar acesta se răstoarnă la pământ.

Adrien:- Eu nu i-am spus nimic! Ea mi-a mărturisit că e îndrăgostită de mine şi apoi nu am apucat să îi spun mare lucru. A fugit din brațele mele plângand. Crede-ți-mă, nu am vrut să o fac să sufere! încep să strig şi simt cum în încercarea mea disperată de a rezolva situația nu țin cont de cei din jur care mă privesc ciudat.

Alya:- Puteai să-i spui şi tu ceva frumos! gesticulează Alya enervată la culme. Ea e îndrăgostită de tine de mult timp şi cred că s-a simțit prost deoarece consideră că s-a facut de râs când ți-a spus că te place.

   Alya mă priveşte oarecum îngrijorată, iar eu încerc să mă agăț de ea, de speranța de care am nevoie acum.

Adrien:- Alya, tu eşti prietena ei! De ce nu mi-a spus ce simte ea pentru mine mai devreme? încerc să mă calmez şi să îmi consum constructiv energia.

Alya:- Îi era prea ruşine şi frică pentru că o vei respinge! Şi dacă îți spunea asta mai devreme se întâmpla altfel? Decideai să fii împreună cu ea peste noapte?

   Să fiu împreună cu ea peste noapte?Drept cine mă crede lumea?

   Aleg să tac şi să scutur uşor din cap. Alya are dreptate. Toate astea nu ar fi schimbat cu nimic sentimentele mele față de Marinette. Însă acum nu mai ştiu ce simt. Emoțiile mele s-au amestecat şi nu îmi pot da seama dacă eu chiar o plac pe Marinette mai mult decât o prietenă sau a fost doar o atracție de moment.