Miraculous: Tu și eu

Cap. 23 -În vacanță❄

   Marinette povestitor

   Mă trezesc foarte somnoroasă, apoi privesc ora pe telefon. Se pare că am dormit până la zece, o oră potrivită să te trezeşti, consider eu. Ce bine că este vacanță încă! Dar starea de confort nu va mai dura mult pentru că mâine începem şcoala. Vacanța de iarnă aproape s-a terminat, o vacanță minunată pe care trebuie să o mai aştept încă un an ca să mă bucur de iarnă fară alte inconveniente. Cred că voi profita şi de ultimele ore de libertate şi îmi voi petrece timpul alături de prietenii mei.
   Mă ridic leneşă din pat şi îmi opresc cu greu căscatul, în timp ce mă îndrept spre baie. Apa duşului mă învăluie într-o casacadă de căldură, ceea ce îmi relaxează complet toți muşchii corpului ce sunt încordați de la prea multă oboseală acumulată. Continui igiena zilnică, în timp ce Tikky încă doarme. Ies din baie într-un halat pufos şi cu părul încă umed, apoi mă usuc şi mă îmbrac cu hainele mele preferate de iarnă. Plictisită, mă aşez din nou în pat şi îmi găsesc o ocupație de moment: analizez pozele de pe telefon cu mine şi prietenii mei. Zâmbim în toate cele câteva zeci de fotografii, bucurându-ne unul de compania altuia. Îmi doresc să fim mereu aşa: zâmbitori, fericiți şi neîncărcați cu greutățile vieții. Sper ca prietenia noastră să reziste de-a lungul timpului şi să ne înțelegem mereu la fel de bine.

Tikky:- Bună dimineața! spune mica mea amică, întinzându-se somnoroasă.

Marinette:- Bună dimineață, Tikky! Cum ai dormit? Ai dormit cam mult! mă amuz eu.

Tikky:- Aşa e, dar am dormit foarte bine, tu?

Marinette:- La fel ca şi un bebeluş îmbăiat! Haide, să luăm masa, apoi vom continua să povestim! mă reped spre bucătărie, căci stomacul începe să îmi chiorăie.

   Cobor scările în grabă până în bucătărie unde părinții mei luau în linişte masa.

Doamna Sabine:- Bună dimineața, dragă! Văd că te-ai trezit! Te rog, ia loc şi mănâncă cu noi! mă învită aceasta să mă aşez între ea şi tata.

Marinette:- Mulțumesc! Poftă bună!

   Mă aşez pe scaunul comod şi încep să mănânc din clătitele cu gem de căpşuni cu poftă, potolindu-mi foamea de lup, pardon, de buburuză.

Doamna Sabine:- Tocmai m-a sunat Nadia Chamak şi a spus că are puțină treabă. M-a rugat tare frumos să te întreb dacă nu ai putea sta tu în dimineața aceasta cu Manon.

Marinette:- Dar, mamă! Este aproape ora unsprezece, iar mai târziu îmi voi petrece ultima parte a vacanței alăturu de Alya, Nino şi Adrien... spun puțin dezamăgită, deoarece toate planurile îmi sunt date acum peste cap.

Domnul Tom:- Nu trebuie să stai cu ea decât două ore. În plus, Manon este un îngeraş, iar tu ştii asta, încearcă să mă convingă şi tata.

Marinette:- Bine... oftez învinsă.

Doamna Sabine:- Bine, dragă! Doar să nu ieşiți afără pentru că Manon e doar un copil şi ar putea să răcească! spune mama mult prea protectoare.

   Terminând masa, mă îndrept spre camera mea, moment în care se aude soneria. Mama deschide de îndată, iar micuța Manon intră în casă alergând spre mine şi îmbrățişându-mă.

Manon:- Marinette! strigă aceasta bucuroasă de revedere.

Marinette:- Bună, Manon! o întâmpin cu brațele deschise.

Manon:- Mergem să ne jucăm afară? Este aşa de frumos! Tocmai a nins şi aş vrea tare mult să fac un îngeraş de zăpadă! spune şi face o față de cățeluş, încercând să mă convingă, însă regula este regulă şi trebuie respectată.