Trilogia Amintiri din Viitor - Andreea Russo

Volumul I. Capitolul 3

În una dintre primele seri mama l-a invitat pe domnul Frank în cabinetul tatei și a rugat menajera să servească ceaiul. Tata era pe atunci plecat cu afaceri peste hotare. Avea un cabinet cu mobilă din lemn roșu, o mică bibliotecă proprie la cărțile căreia visam cu ochii deschiși, un ceas vechi care uitase ora exactă, iar pe perete se afla o hartă a lumii ce avea deja câteva decenii.

Dacă ar fi s-o descriu pe mama, aș începe cu faptul că-i plăcea să dețină controlul. Nu concura cu nimeni. Totuși, avea un concurent. Propria sa persoană. La astfel de oameni li se zice perfecționiști. Da, pe mama o deranja faptul că cei din jur discutau despre mine ca despre o catastrofă naturală. Un fenomen inedit, dar totuși periculos. Era hotărâtă să schimbe situația, să mă vadă student la cea mai prestigioasă universitate din țară.

— Domnule Frank, nu mai pot să amân această discuție, sunt sigură că doriți să-mi puneți o mulțime de întrebări.

— Aveți dreptate, doamnă Mev, presupun că am nevoie de unele explicații.

— Mir este un băiat isteț și neobișnuit. Din primul an a băgat spaima în noi. Avea doar șapte luni când a început să vorbească. Şi nu rostea doar silabe sau cuvinte scurte, ci propoziții întregi. Am rămas fără inimă când a arătat cu degetul spre oglindă și a zis că a doua zi aceasta se va sparge, lucru care s-a şi întâmplat. La patru ani, a prezis moartea câinelui nostru. Până azi mă trec fiori. La început credeam că este un prezicător. Că vede ceea ce nu vedem noi. Adevărul este mult mai profund și complicat. Se trezește și nu știe cine este. Uită trecutul. Are nevoie de timp pentru a-și reveni și a înțelege unde se află. Se sperie de noi, de toți. Apoi se schimbă. Devine încrezut și începem să ne temem de el, mai bine zis de ceea ce ne spune. Discutând cu el, am aflat că are amintiri din viitor. Nu înțeleg cum e posibil una ca asta. Mir are amintiri din viitor, numai că nu are amintiri din trecut. Trăiește o viață diferită de-a noastră. Din acest motiv comportamentul lui este unul bizar. Domnule Frank, eu mă tem pentru propriul fiu. Mă tem de ce urmează să se întâmple.

— Dar, doamnă, nu cred că este cazul să vă fie frică, deși chiar are tendința să-i șocheze pe cei din jur. Cred că pentru el e doar o joacă, fiindu-i străine dramele acestei lumi.

— Sunt confuză, nu îndrăznesc să-l înscriu la școală. Nici să-l lipsesc de studiile universitare nu ar fi corect. Trebuie pregătit pentru viață. De una singură nu sunt în stare să fac acest lucru, de aceea am apelat la dumneavoastră.

— Îndrăznesc să întreb dacă nu tocmai domnișorul a fost cel care a insistat să-i fiu dascăl?

— Așa a fost. A venit la mine și mi-a zis că știe un dascăl bun. Doar că nu i-am zis niciodată că sunt în căutarea unuia.

— Copilul trebuie ajutat, probabil este mai speriat decât noi toți.

— Să înțeleg că sunteți de acord să vă ocupați de el?

— Da, sunt de acord. Mir este un copil adorabil, inteligent și foarte isteț. Nu trebuie să vă fie frică pentru viitorul lui. Nouă ar trebui să ne fie frică de viitor. Mir cunoaște ce-l așteaptă, noi nu. Probabil că greșesc aici. Totuși, cunoscându-ne viitorul, suntem în stare să ne ferim de niște greșeli fatale. Copilul dumneavoastră are o putere enormă. Rămâne să-l învăț cum s-o pună în aplicare înțelept.