Trilogia Amintiri din Viitor - Andreea Russo

Volumul I. Capitolul 27

În esență, ne consumăm fiecare în parte de la niște

nimicuri pe care inconștient le credem

de o importanță majoră.

Dacă într-o zi de joi nu m-ar fi sunat Andrew cu rugămintea de a căuta în original „Salonul nr.6" de Cehov. Dacă nu aș fi avut nevoie de pix pentru a nota adresa librăriei de unde puteam procura cartea. Probabil nu aș fi găsit niciodată acel carnet vechi uitat sub fotoliul automobilului.

Un carnet vechi, cu foi rupte și fără a avea notate datele, cam așa arăta jurnalul Ameliei. La început am ezitat, nici nu l-am deschis. Mi-am promis că nu-l voi deschide. Stupid. Știam înainte să-mi promit că nu mă voi ține de cuvânt.

* * *

...Şi uneori plecăm.

Plecăm în pofida faptului că iubim. Plecăm în pofida faptului că în locul spre care ne îndreptăm vom da doar de frig. Plecăm din simplul motiv că nu mai rezistăm sau poate pentru că ne-am pierdut pe noi înșine.

Da, am pierdut. Am pierdut un vis, o imaginație, o viață ce nu a fost trăită. Şi după o luptă dusă în van, realizăm că am epuizat minute pentru o fericire inexistentă.

Da, plecăm ca niște câini buimatici, dăm dovadă de slăbiciune şi lașitate, suntem rușinați de orgoliul pe care l-am crescut ani buni. Lăsăm la naiba totul... şi plecăm.

Niște lași, toți ne numesc lași, pentru că am plecat. Dar nimeni, absolut nimeni nu pleacă de acolo unde îi este bine.

* * *

„Când simți că s-a terminat, nu mai accepta virgula. Pune punct și dă-ți altă șansă." Vreau să accentuez că după ce punem un punct nu știu de ce mai adăugăm două alături. Sunt puțini cei care reușesc să nu rămână blocați în trecut și merg mai departe. Și mă întreb: de ce nu ne oferim o altă șansă?

Suntem încăpățânați, naivi și fricoși! Ne este atât de frică că nu vom mai găsi un om ca acesta! Pe bune??? Chiar nimeni?

Probabil acea persoană este presărată cu perfecțiune din cap până în picioare...

Termin-o cu frica!

Pentru că începuturile sunt nespus de frumoase, au ceva magnific în ele. De ce să nu trăiești un nou început? De ce să nu cunoști alte persoane, alte viziuni și gânduri? Lumea nu se limitează la o persoană, un oraș, o țară!

Mereu trebuie să cauți ceva nou, să zâmbești alături de alți oameni, să admiri o altă privire, să fii nebun după un alt glas, miros...

Caută-te pretutindeni. Vei găsi în alți oameni bucăți din tine.

* * *

Pleci.

Lași în urmă infinitul.

Pleci. Nici nu mai regreți. Nu ai dreptul să regreți. Ducă-se dracului timpul, cuvintele, gândurile, momentele, amintirile, prima atingere și ultima îmbrățișare, care nici prin cap să-ți treacă că e ultima. Ducă-se dracului războiul pierdut în fața propriei persoane. Dar de ce să complicăm lucrurile? Ducă-se dracului propriul suflet... Du-du-du-du-du! Pentru că mereu și oriunde unul muncește, iar altul scuipă, unul creează, iar altul distruge, unul visează, iar altul nu mai are nicio dorință.

Da, așa trăiesc mii de oameni.

Da, toți cred că ei sunt cei care muncesc, creează și visează, când de fapt totul e invers.