Trilogia Amintiri din Viitor - Andreea Russo

Volumul I. Capitolul 13

O întrebare corectă întotdeauna are și un răspuns.

Andrew era prietenul meu cel mai bun. Studia, ca mine, matematica aplicată. Să fiu sincer, îl consideram mai inteligent decât mine. Un tânăr calm, rațional, un viitor om de știință și scriitor. Petrecea mult timp în bibliotecă, unde căuta și el răspunsuri, doar că la întrebările sale.

Viața e un șir de întrebări la care căutăm răspunsuri, iar după aflarea acestora începem să trăim sau murim.

— Salut, Mir, de data aceasta a cui biografie o răsfoiești?

— Andrew, încântat să te văd. Biografia lui Nikola Tesla.

— Vrei să devii biograf?

— Nu, nu cred, pur și simplu caut niște răspunsuri.

— Atunci când cauți un răspuns, dar nu-l găsești, e cazul să reformulezi întrebarea, poate e incorectă. O întrebare corectă întotdeauna are și un răspuns.

— Întrebarea e corectă, dar prea complicată.

— Pot doar să-ți urez baftă la găsirea răspunsului.

— Mulțumesc. Tu tot cauți niște răspunsuri?

— Da, caut, dar cred că o confirmare, nu un răspuns.

— Confirmare la ce?

— Dacă îți zic, cred că mă vei considera nebun.

— Mie-mi plac nebunii. Am zâmbit ambii.

— Eu cred că fiecare om trăiește două vieți paralele, una ziua, cea rațională, și alta noaptea, cea spirituală. Visele ne dezvăluie cealaltă viață, cea ascunsă.

— Cealaltă viață?

— Da, cea spirituală. Cea în care noi suntem ceva mai mult decât carne, cea în care cunoaștem răspunsuri, adevăruri, esența. Un om nu poate supraviețui fără somn doar din motiv că e nevoie de el și în cealaltă lume.

Eu nu înțelegeam ce spune Andrew. Sincer. Îmi părea nebun, și mi-am amintit că dacă mi-aș destăinui şi eu secretul, aș arată ca el. Nu puteam să nu-l ascult, să nu pun întrebări, doream să-i înțeleg cuvintele, poate e şi el anormal, poate şi el vede ceva ce nu văd alții? Asemenea mie. Viața e un labirint plin de mister, pe care fiecare îl parcurge individual, cineva se pierde în acel mister, altcineva îl ignoră. O alegere la care toți avem drept egal.

— Cum e cealaltă viață? Din ce este ea formată? Care sunt regulile în ea?

— Cealaltă viață e moartea.

Auzind asta, am înmărmurit. Eram șocat.

— Vrei să zici că timp de 24 de ore noi suntem și vii, și morți? Cum e posibil?

— Totul e posibil. Omul trăiește mai multe vieți, se reîncarnează, însă noi nu putem scăpa de moarte, aceasta e mereu cu noi. La baza universului stă echilibrul.

— Poți să demonstrezi asta?

— Nu, nu pot. E doar o teorie, dar am motivele mele să cred în ea.

— Dacă le vei spune asta oamenilor fără a înainta dovezi, vei fi considerat nebun.

— Omul caută mereu dovezi, dar adevărata credință constă în a crede fără a vedea, fără a auzi. Doar simți, atât.

— Dacă cineva ți-ar zice că își uită trecutul, fiecare zi de ieri lipsește din memorie, în schimb viitorul e știut perfect, l-ai crede?

— Ai în vedere că trecutul e uitat, iar viitorul e memorat?

— Da... amintiri din viitor.

— E greu de crezut... Cum ar trăi acel om? Pare imposibil.

— Totuși, crezi?

— Nu, nu cred.

— Eu cred în ceea ce-mi spui fără să cer demonstrații. Tu de ce nu crezi în ceea ce zic eu?

— Din motiv că viața unui astfel de om ar fi lipsită de sens. Doar viitorul e cel ce ne frământă pe toți. Trăim pentru viitor, luptăm pentru viitor, amânăm pentru viitor. Un om care deja și-l cunoaște e un om mort.

— Păi, nu ajungem astfel la ideea ta? Un om mort, dar totuși viu.

A tăcut privindu-mă pierdut.

— Nebun să fiu.

— Andrew, tu ai zis că în lume totul e posibil. Nu te limita la teorie și cuvinte, ai nevoie să crezi cu adevărat în imposibil. Numai atunci îl vei descoperi.