Cădeau picături pe umbrelele negre. Petrecut pe ultimul drum, cu lacrimi, amintiri și regrete. Toți cei prezenți tăceau, privindu-mi sicriul. Ce aveau să zică? Între cele câteva scânduri mă aflam eu. Mă ștergeam la gură cu un șervețel, căci terminasem să-mi mănânc porția, iar moartea, bine educată, a așteptat calmă până am înghițit ultima bucățică. Ba mai mult, m-a lăsat să mă ridic de la masă. O respect.
Am zis că așa va fi, dar nu m-ai crezut, nu? Omul nu e în stare să accepte moartea altui om, iar pe a sa o ignoră cu desăvârșire.
Mir a murit.
Cine scrie? Amelia.
CITEȘTI
Trilogia Amintiri din Viitor - Andreea Russo
General FictionCum e să trăiești cu amintiri din viitor? Cum e să știi ce va fi mâine? Într-o viață în care viitorul și trecutul îşi schimbă locurile, rămâne doar prezentul. Dar cum să iei o decizie în prezent atunci când îți cunoști viitorul? La 7 ani, vrea să af...
