Trilogia Amintiri din Viitor - Andreea Russo

Volumul I. Capitolul 32

Înmormântarea schimbă ceva în noi. Eu nu am fost o excepție. Mereu mă gândeam la ultima noastră seară, la faptul că am intrat în casă și am închis ușa fără să realizez că cel care a rămas în spate va dispărea. A fost și, gata, nu mai este. 

 M-am îndrăgostit de el de la prima vedere. L-am văzut înainte ca el să mă vadă. Nu poți explica motivul care te face să îndrăgești un om străin dintr-o simplă privire. Asta e, ceva s-a întâmplat în interior, accepți și lupți pentru acea persoană fără a pune multe întrebări. 

 Am descris o singură încercare de a comunica cu Mir, de fapt au fost cu mult mai multe, însă a trebuit să mă opresc la prima, fără să insist, am zis că dacă nu am putut să mă opresc în viața reală, să o fac cel puțin în carte. 

 Mir a fost deosebit, foarte tăcut, dar nu indiferent. Am simțit afecțiune din partea lui, îi vedeam privirea ce mă admira și îi auzeam vocea ce mă alunga. Atât de mult dorea să mă alunge, încât nu am reușit să mă opun, am plecat. Regret enorm că nu am insistat mai mult, dar înțeleg că decizia lui era imposibil de schimbat. 

 Mi-a furat trei ani de fericire fără să-mi ceară acordul, a crezut ca e stăpân pe situație, când de fapt era stăpân pe mine, ceea ce nu e corect. Era vorba de un viitor comun, trebuia să luăm o decizie în comun, nu eu să fiu alungată, iar el să dispară ca un trădător. Viața ne oferise trei ani, pe când eu cerșeam doar trei minute, iar Mir a decis că e puțin. Om nesătul, hapsân și nemulțumit. Unii au treizeci de ani la dispoziție și renunță, iar alții au trei luni și luptă. 

 Cât de mult mi-aș fi dorit ca el să lupte, să încerce să se opună morții, cel puțin să încerce. 

 Nu înțeleg cum poți să urci într-un avion care știi că se va prăbuși, nu înțeleg cum poți alunga omul drag, nu înțeleg cât de tare trebuie să iubești pentru a te sacrifica și nu înțeleg cum trebuie să trăiesc eu mai departe cu aceste neînțelegeri. 

 Mir nu mai este, iar eu sunt vie. În viață accepți multe și mergi înainte, din simplul motiv că nu este cale de întoarcere.