It's Complicated // Dolan Twins

Capitolul 3

"Nu a reacționat urât." spune Ethan după ce iese de sub pat.

"Probabil ți-a văzut piciorul." îmi dau o palmă peste frunte.

"Mi-ar plăcea să îți cunosc familia."

"Nu, nu ți-ar plăcea. Bunicul din partea tatei vorbește mult și prost. Bunica nu zice nimic. Unchiul Daniel bea prea mult. Unchiul Theo este prea religios. Mătușa Charlotte plânge din orice. Verișorul Claude vorbește doar despre fotbal și hochei. Fratele lui, Patrick, nu spune absolut nimic. Verișoară-mea Patricia se îmbracă prea sumar. Cealaltă verișoară, Michelle, vorbește doar despre diete, chiar dacă are vreo cincișpe ani. Un adevărat haos."

"Ce interesant sună. Abia aștept să îl anunț și pe Gray." o ia spre geam.

"Pleci deja?"

"E târziu și mâine ai școală."

"Atunci măcar să te conduc la ușă. Mama știe că ești aici, deci nu are rost să te chinui."

Ieșim din camera mea și ne întâlnim cu soră-mea care era doar într-un halat și cu părul ud.

"Noapte bună, Cindy!" îi zice Ethan, iar ea tresare. Se face toată roșie în obraji.

"Noapte bună!" îi răspunde apoi fuge în camera ei.

"Cred că ai speriat-o." îi spun râzând.

"Nu sunt chiar atât de urât."

"Nu ești deloc urât. Ești perfect." îmi iau niște papuci în picioare și îl conduc până la mașină. "Tot nu am aflat de surpriză."

"Am hotărât că nu ăsta e momentul potrivit."

"Doar nu ai de gând să mă ceri de soție, nu?" glumesc, bineînțeles. Totuși, el se schimbă complet. Are o expresie speriată. "Eram sarcastică, E."

"Oh, da." mă sărută scurt, apoi mă ia în brațe. "Noapte bună!"

Al doilea sărut e mai lung. Și mai pasional, dacă mă întrebi. Limba lui ajunge în gura mea. Ne înclinăm puțin capul amândoi înspre stânga. Ne despărțim totuși când nu mai avem aer.

"Te iubesc!" îi zic zâmbind.

"Și eu te iubesc!" apoi închide ușa mașinii și pornește motorul. Aștept să dispară din raza mea vizuală ca să intru în casă.
Decid să fac un duș apoi să mă culc.

°°°

Alarma mea blestemată începe să sune la 6:30. O opresc și îmi vine să urlu în pernă. M-am săturat de liceu! Din fericire mai am doar o săptămână și apoi scap definitiv. Ori cel puțin până la facultate.

Mă ridic din pat și merg ca un zombie spre bucătărie să mănânc. Îmi pun lapte într-un bol și niște cereale, apoi urc în camera mea.

Aprind televizorul și încep să mănânc. La și 43 termin.

După alte cinci minute de convins că merită să mă ridic și să mă spăl pe dinți și pe față ca să merg la liceu, o fac.

°°°

"Avem de vorbit." e primul lucru pe care Sarah mi-l zice când mă vede.

"Chiar că. Zic eu prima?"

"Da."

"Ok, dar hai într-un loc mai retras." o trag după mine spre locul unde doua dulapuri ar fi trebuit să fie. Mă asigur că nu ascultă nimeni. "Promite-mi că nu o să spui nimănui."

"Ce dracu' ai făcut? Ai jefuit o bancă? Ai omorât pe cineva?"

"Nu chiar." o aștept să fiarbă cât mă gândesc cum să formulez. "L-am sărutat pe Grayson." a încercat să mă întrerupă, dar i-am pus mâna la gură. "Ethan era de față, plus că a fost un pariu. Poveste lungă. Oricum, nu a fost un simplu sărut, cum trebuia să fie. Am cam pus sentimente în el. Și Gray la fel. Nu i-am spus lui Ethan, bineînțeles, pentru că nu prea are importanță, dar mă simt de parcă l-am înșelat."