It's Complicated // Dolan Twins

Capitolul 13

"Claire vine aici? Când? Și cât stă?"

O întreb pe mama extrem de entuziasmată. Idioata aia nu a menționat nimic din toate astea când am vorbit cu ea seara trecută.

"Peste trei zile. Va sta două săptămâni."

"Yay!" țip extrem de fericită. "Vine și Jackson?"

"Da. Vine toată familia."

"Da!"

Dacă vine Jackson înseamnă că scap de  Cindy de pe capul meu. Sunt prieteni super buni. Norocul meu și al lui Claire. Cât timp e și el aici, scăpăm amândouă de sora mea enervantă.

"Mami?"

"Ce s-a întâmplat?"

"În seara asta e o petrecere. Ethan și Grayson o să fie acolo. Și Sarah."

"Unde petrecerea? Și de la cât?"

"E la Matt-"

"Nu te duci."

"Ce? Mamă, te rog!"

"Să îți amintesc ce a făcut?"

"Și-a cerut scuze. Și acum suntem prieteni."

"Alissa..."

"Asta e probabil ultima dată când îmi pot petrece timpul cu foștii mei colegi. Te rog!" scot la iveală vocea falsă și mă prefac că sunt pe cale să plâng.

"Ok, ok. Dar ai grijă mare de tine!"

"O să am. Mersi!"

"Trebuie să închid acum că a intervenit ceva. Te pup. Pa!"

"Și eu, pa!"

Închid telefonul și fug la dulap. Trebuie să îmi aleg hainele pentru petrecere.

Bineînțeles că voi purta blugii pe care mi i-am luat ieri. Dar trebuie să mă decid ce top să port.

După ce scot aproape toate hainele din dulap și mă gândesc și răzgândesc de zeci de ori aleg tot un crop top, dar vișiniu, care se asortează cu floricelele de pe blugi.

Mă uit la ceas și văd că e patru. Mai am șase ore.

°°°

Se face ora nouă și aleg să mă îmbrac.

Mă machiez doar cu concealer, îmi conturez trăsăturile feței și sprâncenele, folosesc rimel apoi îmi fac o linie cu eye liner-ul. Mă dau cu rujul roșu închis. Sunt gata. Și mai am douăzeci de minute.

Mă dau cu parfum. Mult parfum. Probabil am exagerat puțin, dar asta e.

Iau hanoracul din dulap. Din fericire e încă acolo. Îl pun pe mine și simt parfumul lui Grayson invadându-mă.

Îmi pun telefonul în buzunarul de la spate. În curând trebuie să ajungă și ei ca să mă ia.

Răceala lui Ethan nu mai e la fel de rea ca ieri. Da, încă este puțin bolnav, dar a zis că poate să vină cu noi.

"Am plecat!" strig după ce mă încalț cu perechea de Vans vișinii înalți.

"Pa, scumpo! Distracție plăcută!" o aud pe mama spunând din sufragerie.