It's Complicated // Dolan Twins

Capitolul 8

Mă prind de mâna lui Ethan stângă - pe bune, zici că sunt un urs koala care se ține strâns de o creangă. Grayson e puțin în față.

Se pare că la mine în liceu sunt fete care se uită la videoclipurile lor, pentru că aproape se holbau la noi. Da, la noi. La ei doi și la mine. E ciudat, recunosc.

Ajungem la mașina lui Gray.

"Trebuie să îți punem asta la ochi." scoate din torpedou o mască de dormit.

"De ce?"

"Pentru că locația trebuie să fie secretă. Acum, dă-ți jos roba ca să nu o murdărești, așează-te în spate, pune-ți centura, apoi masca." îmi explică Ethan.

"Ok."

Fac ce îmi zice și rămân în maieu și pantaloni scurți. Ce bine că m-am gândit să nu vin doar în robă!

Îmi pun centura, apoi masca și aștept.

"Telefonul tău e la mine, deci dacă vrei să îi spui ceva mamei tale, să știi că ar trebui să o faci acum. Unde mergem nu o să ai semnal."

"Ce? Unde mergem?"

"Ți-am zis. Surpriză. Iar eu o să stau lângă tine, ca să mă asigur că nu îți masca de la ochi."

Simt cum se așează lângă mine. Mă ia de mână, apoi pumnul format îl pune pe coapsa mea dreaptă. Zâmbesc și sper că a văzut asta.

°°°

Cred că mergem pentru jumătate de oră. Fără oprire. Din când în când îl auzeam fie pe Ethan, fie pe Grayson că vorbeau. Probabil o să filmeze totul. Minunat.
Pentru prima oară în treizeci de minute motorul este oprit.

"Am ajuns? Sau de ce ai oprit?" îmi ridic capul de pe umărul lui Ethan.

"Am ajuns."

"Deci pot să îmi dau asta jos?"

"Nu."

"Și cum vă așteptați să merg dacă nu văd?"

"Te vom duce în spate noi."

"Ugh, uneori chiar vă urăsc! Să mergem!"

Cu grijă cobor din mașină. Ethan o să mă care prima dată.

"E mult de mers?"

"Probabil."

"Atunci lăsați-mă să merg singură."

"Vei strica toată surpriza."

După douăzeci de minute de mers luăm o pauză. Până acum am urcat. Nu de alta, dar simțeam că Ethan își ridică picioarele de pe pământ mai mult decât dacă am fii mers pe teren drept. Deci suntem pe un munte. Ce facem aici?

Luăm toți o gură de apă, apoi putem pleca. Mă urc în spatele lui Grayson de data asta. Mă simt puțin ciudat pentru că acum câteva zile el mi-a zis că mă place.

"Mai e mult?"

"Probabil zece sau cincisprezece minute de mers." îmi explică el.

Din moment ce nu puteam să văd, am încercat să mă focusez pe sunetele din jurul meu. Îi auzeam respirația adâncă și bătăile de inimă ale lui Grayson. Greieri, deci în jurul nostru este iarbă. Mai mulți pași și voci de persoane, deci nu suntem singuri. Pentru câteva minute am auzit și un pârâu.

Dintr-o dată s-a făcut liniște. Nu tu oameni, nu tu apă. Doar mai mulți greieri și respirațiile lui Grayson și Ethan.

"Am ajuns!"