Capitolul 33

144 9 2
                                    

E aproape ora două. Trebuie să mi se facă rău.

Îmi pun mâinile pe tâmple și scâncesc de durere. Apoi îmi duc mâna la gură și mă prefac că îmi vine să vomit.

"Hey, acolo în spate! Liniște!"

"Mă scuzați, nu mă simt prea bine."

"Du-te la baie!"

"Mulțumesc."

Îmi iau geanta și fug din încăpere spre băi. Acolo trebuie să fac cumva să pară că am vomitat.

Îmi dau cu puțină apă pe față, făcându-mi machiajul să curgă puțin. Șterg ce a rămas în plus, apoi scot din geantă machiajele. Trebuie să îmi fac fața palidă.

După cinci minute mă întorc în clasă.

"Ce e în neregulă cu tine?"

"S-sunt ok..."

Încerc să mă duc înapoi la locul meu și mă împiedic intenționat.

"Domnișoară..."

"Windsor."

"Așa. Mergi la cabinet chiar acum! Nu vreau să îmi vomiți în clasă."

Zâmbesc puțin în colțul gurii cât mă uit în podea. Totuși, mă abțin și mă întorc către el.

"Mulțumesc, domnule Reed."

Ies în același fel din clasă, apoi mă grăbesc să ajung la ieșirea din campus. Din nou mă prefac că îmi e rău. Îi spun paznicului că domnul Reed m-a trimis acasă și mă crede. Mă lasă să trec de poartă.

Când sunt sigură că nu mă mai poate vedea, îmi îndrept spatele și merg normal. Tocmai am reușit să păcălesc un profesor și paznicul. Dacă nu sunt deșteaptă, atunci nu știu ce sunt.

Ajung la apartament. Intru și îl văd pe David cu picioarele pe măsuța de cafea și mâncând cereale din cutie.

Își dă repede picioarele la o parte și pune cutia jos, încercând să o ascundă.

"Dumnezeule, am crezut că ești Judy!"

Încep să râd și mă arunc pe canapea lângă el. Îmi întind picioarele pe măsuță și îl rog să îmi dea cerealele.

Ne uitam liniștiți la televizor, când ușa se deschide. Ne așezăm normal pe canapea și ascundem cutia.

"Hey, Judy!"

"Ce faceți aici? De ce nu v-ați îmbrăcat?"

"Uhm..."

"Nu îmi pasă! Mișcați-vă!"

Ne ridicăm la ordinele ei și fugim în camerele noastre. Mă îmbrac în ținuta pe care mi-a ales-o ieri. Îmi pieptăn părul și verific machiajul. Trebuie să îl refac.

Îl șterg repede și aplic doar anticearcăn și fond de ten, apoi puțin rimel și fac cu tușul o codiță. Fuck, am uitat de sprâncene! Le conturez repede și încerc să le fac simetrice. Îmi ies ok. Nici chiar perfecte, dar nici oribile. Mă dau și cu un ruj roșu aprins, și abia apoi sunt gata.

Îmi scot din dulap micul rucsac pe care îl voi lua cu mine. Îmi pun în el cele necesare, mă dau cu parfum, iau o pastilă - în caz de orice - apoi ies din cameră.

"Sunt gata!" strig eu și mă întorc în sufragerie.

"Și noi. Ethan, conduci tu sau eu?"

"Eu."

Își ia cheile din suport și ne încălțăm. Eu îmi iau botinele cu șireturi și înalte.

Părăsim apartamentul și coborâm în parcare. Mergem la mașina lui David. Intru în spate și îmi scot telefonul. Deschid Twitter-ul și mă uit printre postări.

It's Complicated // Dolan TwinsUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum