It's Complicated // Dolan Twins

Capitolul 39

"Ciocolată sau vanilie?"

"Ciocolată, bineînțeles."

Comandă două cupe cu ciocolată pentru mine, și două cupe de fructe de pădure pentru el. După ce le plătește, îmi dă înghețata mea. Îl sărut pe obraz, făcându-l să chicotească.

Ne continuăm plimbarea pe plajă în liniște. Ne ținem de mână și mâncăm încet desertul. Admirăm apusul, mergând prin nisip desculți. Ne-am lăsat încălțămintea în mașină.

Azi e ultima mea zi de vacanță petrecută în Los Angeles. Mâine mă întorc la New York, și la frigul ce mă așteaptă acolo. De asemenea, la Thomas.

Am discutat cu Sarah foarte mult pe tema asta. Am încercat amândouă să găsim cum să îi explic că nu pot să fiu cu el, dar într-un mod drăguț. Thomas e un prieten minunat, și nu aș vrea să îl pierd doar pentru că nu simt la fel.

Ethan și Grayson au fost plecați în New Jersey o săptămână. În acel timp m-am văzut cu vechii mei colegi de la liceu - pe care chiar îi suportam și îmi era dor de ei.

Ne oprim la un moment dat și ne așezăm pe nisip. Brațul său se înfășoară în jurul umerilor mei, iar eu îmi rezem capul de umărul lui.

"Bănuiesc că ne vom mai vedea joia, nu?" l-am întrebat, uitându-mă în sus la el.

"Nu prea... Adică, nu o să mai apărem atât de des la TRL."

"Oh..."

"Dar, promit că voi veni să te văd măcar o dată la două săptămâni." mă sărută scurt pe tâmplă. "Voi face orice să nu te mai pierd o dată."

"Și, din când în când, voi mai veni și eu în vizită la Los Angeles. Promit." spun eu, zâmbind.

"Perfect. Totuși, dacă nu mă suni măcar o dată la două seri pe FaceTime să îmi spui cum mai e la facultate-"

"Calmează-te, Ethan. Vom vorbi. Mult. Totuși, nu știu dacă voi putea vorbi atât pe FaceTime."

"Măcar să încercăm să facem asta, ok?"

"Bine, bine."

"Mulțumesc." mă sărută lung pe buze, zâmbind. "Te iubesc."

"Și eu te iubesc." îl mai sărut o dată, apoi îmi rezem capul de umărul său.

Suntem întrerupți de telefonul meu, care începe să sune, distrugând liniștea. Oftez nervoasă și pun telefonul pe silențios fără să văd cine mă sună. Câteva minute mai târziu, îl simt vibrând în buzunar. Îmi dau ochii peste cap și îl scot din buzunar. Îngheț când îi văd numele lui Thomas pe ecran.

"Îmi pare rău, Ethan." îi închid, apoi îmi arunc telefonul înapoi în buzunar.

"Nu-i nimic."

Nu apucăm să ne relaxăm înapoi, că iar mă sună.

"Ar trebui să îi răspunzi. Pare destul de important."

"Ce? Nu, nu contează. E doar Thomas. Îl sun eu mai încolo."

"E cam insistent, nu crezi?" se ridică în picioare, uitându-se la mine iritat. "Te aștept la mașină. Vezi ce vrea Thomas de la tine."

"E, nu-"

Își întoarce spatele la mine și o ia la pas grăbit spre mașină. Oftez zgomotos, lovind nisipul cu piciorul.

Mă ridic și eu în picioare, apoi îi răspund.

"Ce vrei, Thomas?" întreb nervoasă.

"Mi-e dor de tine, Alissa!"

"Oh, Doamne, ești beat?"