Capitolul 40

39 3 0
                                    

A venit momentul în care mă mut. David şi cu mine ducem lucrurile mele la maşina sa. Sincer, chiar îmi va fi dor să stau cu ei. Dar, ştiu şi eu că voi rata mare parte din distracția de la facultate dacă nu stau la cămin.

"Mulțumesc mult, David!"

"Nu ai pentru ce, puştoaico. Nu uita, dacă ai nevoie de noi vreodată, nu ezita să suni."

"Ok."

"Distracție plăcută cu noul tău coleg de cameră!" batem palma, iar eu râd.

Intru şi mă îndrept direct către lift. Reuşesc să înghesui geamantanul şi cele două ghiozdane înăuntru, apoi apăs pe etajul trei.

Bat la uşa lui Daniel, 39C, şi aştept. Un minut mai târziu deschide uşa, şi îl înfățişează îmbrăcat în nişte pantaloni negri de trening, şi un tricou de aceeaşi culoare.

"Hey!"

"Bună! Eşti pregătită pentru viața la cămin?" mă întreabă, râzând.

"Da? Cred? Sper?"

Apoi, mă lasă să intru. Uimitor, e curat. Prea curat. Toate lucrurile lui sunt aranjate pe partea stângă a camerei, şi nimic nu e împrăştiat.

"Wow! Nu arată deloc cum a zis Thomas." recunosc, apoi mă aşez pe patul meu.

"E un idiot invidios. Normal că nu arată ca o cocină de porci. Mă respect şi eu." încep să râd, scuturându-mi capul. "Ăla e dulapul. Jumătate e al tău. Iar, aia e baia. Te rog să nu găsesc chestii de fete întinse peste tot!" îmi dau ochii peste cap.

"Stai liniştit, sunt destul de ordonată."

"Apropo, duşurile sunt în capătul holului. Fetele sunt separate de băieți, dar în rest sunt comune."

"Ah, mişto." ei bine, eu am vrut aici. "Să stabilim nişte reguli. Dacă vrei să aduci vreo fată aici peste noapte, anunță-mă din timp. Nu vreau să intru peste voi."

"S-a făcut. E valabil şi pentru tine, când vine iubițelul tău în vizită. Şi te rog spune-mi că nu eşti de aia care vorbeşte în fiecare zi câte cinci ore la telefon!"

"Calmează-te, sunt colega de cameră ideală. Sper că nu sforăi. Sau vorbeşti în somn."

"Acelaşi lucru e valabil şi pentru tine. Vezi? Şi eu sunt colegul de cameră perfect."

"O să vedem noi." glumesc, apoi mă întind. "Vrei să facem ceva acum?"

"Mi-e foame. Hai să mâncăm!"

"Să-i chemăm şi pe ceilalți?" întreb, cât îmi pun geaca pe umeri.

"Probabil au treabă. În plus, ar trebui să ne cunoaştem mai bine, din moment ce vom locui împreună."

"Ok."

Ieşim din cameră şi ne îndreptăm către lift. Stând atât de aproape de el, realizez cât de înalt e. Doamne, mă întrece cu cel puțin un cap. Ar putea să îşi pună cotul pe capul meu lejer.

Ajungem la un restaurant mexican. N-am mai fost aici până acum.

"Ai mai fost aici?" îl întreb după ce ne aşezăm.

"Da, de câteva ori. Mâncarea e foarte bună!"

După ce comandăm o enchilada cu pui pentru mine şi una cu vită pentru el, începe interogatoriul.

"De câte ori pe săptămână aduci fete în cameră?" întreb în glumă, iar el îşi dă ochii peste cap.

"Haha, foarte amuzant. Să ştii că de când am început, au fost doar vreo trei fete."

It's Complicated // Dolan TwinsUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum