It's Complicated // Dolan Twins

Capitolul 36

E prima oară când îl văd pe Ethan plângând așa. Pur și simplu nu se putea abține. Îi curgeau lacrimile șiroaie pe obraji. Mă doare să-l văd așa.

"Te rog, oprește-te!"

Îmi așez degetele mari pe obrajii lui reci și îi șterg lacrimilie. Îi e frig.

Îmi dau hanoracul jos și îl pun pe el, apoi îl îmbrățișez.

"Î-îmi pare rău."

"Pentru?"

"Că nu am fost de acolo, să te ajut."

"Nu e vina ta..."

Rămânem îmbrățișați pentru ceva vreme. Doar noi doi și natura din jur. Nu se auzea niciun sunet de mașină, ori de oameni care au de gând să vină aici. Suntem doar noi doi, sub lumina lunii, la marginea lacului. E perfect!

Apoi îmi aduc aminte de mai devreme. Părinții lui cred că noi încă suntem împreună.

"Ethan?"

Îmi ridic capul din pieptul lui, continuând să îmi țin mâinile în jurul abdomenului său.

Îl văd cum își ridică sprâncenele nedumerit și se uită în jos la mine.

"De ce nu le-ai spus părinților tăi că ne-am despărțit?"

"E-eu... N-am putut."

"De ce?"

"Nu știu. Dar pur și simplu nu am vrut."

Aproape țipă la mine. Mă împinge ușor de lângă el. Căldura corpului său dispare imediat și îmi e frig din nou.

"Ethan, ce ai pățit? Era doar o întrebare."

"Ai insistat să știi. Sincer, nici eu nu știu de ce. Poate pentru că speram că ne vom împăca. Chiar și după ce mi-ai făcut, nu am putut să te urăsc. Pentru asta, mă urăsc. Poate că mi-ar fi fost mai bine să te uit. Uită-te și tu ce efect ai asupra mea!"

Cu fiecare propoziție pe care o zicea făcea un pas în față. Eu mă dădeam încet în spate, cu privirea ațintită în pământ.

"Ție ți-a fost rău? Eu două luni am stat internată la psihiatrie. De fiecare dată când cineva îți spunea numele sau vedeam o poză ori video cu tine, aruncam cu lucruri în jurul meu. Cel mai rău era atunci când doctorul trimitea un psiholog să vorbească (,) cu mine legat de ultimele luni. Trebuia să îi povestesc despre tine. Și despre Grayson. De fiecare dată era nevoie de alt psiholog pentru că l-aș fi speriat de moarte. De mai multe ori am încercat să mă sinucid doar pentru că știam ce ți-am făcut. Mă uram din tot sufletul. Existau nopți în care nu dormeam sau în care mă trezeam plângând. Așa că nu-mi spune tu mie că ție ți-a fost greu. Nu ai idee prin ce am trecut."

Termin de strigat la el, dar tot sunt nervoasă, încât aș fi în stare să mă arunc pe el și să-l strâng de gât.

"Nici să nu îndrăznești să spui că ție ți-a fost greu."

Spun stins și mă uit în ochii lui. Din nuanța închisă de hazel de mai devreme, acum sunt căprui.

"Alissa, eu nu-"

"Nu am chef de scuze acum. Vreau acasă."

Trec pe lângă el și mă lovesc intenționat cu umărul de el.

Merg tot înainte, timp în care îl aud pe Ethan mergând încet în urma mea.

°°°

"Nu o să ajung acasă în seara asta."

"Poftim? Unde o să dormi?"