Eu Si Ei - O viata năruită

Capitolul VIII

      Afara e frig azi. Julian mi-a dat unul din hanoracele lui, care imi sunt mari. Dar important e ca imi tin cald.
      Zoena e tot mai insistenta. Se baga în seamă și asta îl enerveaza la culme pe Julian. Azi Julian nu a mai rezistat:
      - Zoena, te rog, încetează, nu ma intereseaza istoria asa-zisei familie "nobilă" a ta!
      - Stra-stra-stra unchiul meu chiar a fost duce!
      - NU MA INTERESEAZĂ!!!
      - E vina lui Ally, Nu-i asa? Ea te influenteza, stiu asta!  Nici aia de-a 12-a nu-mi rezista!
      - Hei, eu de ce apar în discuții?
      - Pentru ca e vina ta ca Julian NU ma iubeste pe MINE!
      După ce a strigat asta a plecat din camera. Eu eram pe o pătura, pe jos pe undeva, lângă Julian.
      Julian a oftat nervos, uitându-se în coada ochiului la usa care se închidea lent.
      - De asta sta pe lângă mine...
      - Sincer, cred ca ai fost cam rautacios.
      -...
      - Dar sadica din mine n-are nicio problemă, asa ca...ei bine, continuă!
      - Ma mir ca ma iubeste.
      - Eu nu.
      - Normal ca tu nu te miri. Și probabil nici geloasă nu esti...
      - Ar trebui?
      - Sigur că nu! Doar ca, nu cred ca s-a îndrăgostit vreodată o fată de mine. Și acum, când a facut-o ea, nu stiu ce să cred. Ce sa fac. Nici măcar nu-mi place de ea, nu ma atrage în niciun fel nu-...
      - De ce crezi ca nu s-a îndrăgostit vreodată o fată de tine?                      
      -... Pentru ca nu mi-a mai spus niciuna?
      - Julian, doar pentru ca nimeni nu ți-a spus, asta nu înseamnă că nu s-a și întamplat. N-ai vazut nimic?
      - Pai doar tu stai cu mine, doar tu ma intelegi, doar tu ma asculti, doar tu ma ajuți doar.... TU... De ce nu mi-ai spus?...
      - AH, UITE CAT E ORA, TREBUIE SĂ MA DUC LA STUDIU!
      - ALLY, NU SCHIMBA SUBIECTUL!
      - PA JULIAN, NE VEDEM MAI TÂRZIU!
      Cât timp imi strigase să nu schimb subiectul, am avut timp să ma încalt și sa-mi iau partiturile așa că am ieșit pe ușa. Intr-un fel, chiar trebuia să studiez, era ora 14.
      În fața campusului era Zoena. Statea la o masă, singura. Totul arata ca intr-un film de dragoste. Iar mie nu imi plac alea.
      - Ce-i cu tine? De ce nu intelegi ca nu poti forta un om să te iubeasca?
      - Pleacă...
      - Nu plec până nu spun tot. Ascultă, poate ca acum Julian nu te suporta, dar asta nu inseamna ca nu își va schimba părerea despre tine. Poate se va îndrăgosti de tine. Iar dacă nu, trebuie să treci peste asta. Trebuie să intelegi ca iubirea nu se ia cu forta. Julian se simte forțat pentru ca îl stresezi. De ce nu incerci sa-i spui tot ce simti?
      - Poate pentru ca stiu ca nu o să meargă?
      - De unde stii ce se va întâmpla în viitor?
      - Pentru ca este evident...
      - Viitorul nu este evident.
      Zoena si-a ridicat capul dintre mâini și si-a îndreptat ochii de smarald spre mine. Cristalul lacrimilor i se scurgea sfarsit pe obraji.
      - Cum de stai atât de mult cu el?  Cum faci asta?
      Stiam ce răspuns voia. Dar aveam unul care i-a plăcut mai mult.
      - Sunt sinceră cu el. Incerc să îl inteleg și să accept ca Julian nu e ceea ce pare în realitate. Nu stiu de ce crezi ca ma iubeste sau ca e dependent de mine. În copilarie lucrurile stateau altfel. Acum Julian s-a schimbat. Stau aici în fața ta si-mi dau seama cât de repede trece timpul când ai pe cineva lângă tine. Ochii tai imi insufla singurătate și amărăciune.
      - Ai dreptate... N-am avut pe nimeni. Mama e o narcisistă și nici măcar nu-i pasă cum ma simt... Tata o tine doar în puf. Mama are și un amant de șaizeci de ani... Totul s-a dus de râpă acum... Până acum trei ani am avut o familie normală. Dar la fel ca și Julian, lucrurile s-au schimbat.
      Ochii ei sclipeau de durere. Cu toate ca nu am trecut prin viața ei, simt acea durere, oarba pentru mine.
      - Inteleg.
      - Cum? Tu nu ai trăit coșmarurile astea, Nu-i așa?
      - Doar pentru ca nu am trecut prin asta, nu înseamnă că nu stiu. Acum ridica-te de jos și du-te și Spune-i lui Julian ce simti cu adevărat. Și cine esti de fapt.
      Am plecat imediat. Trebuia să ma duc la studiu. Trebuia să uit durerea din ochii Zoenei.