Eu Si Ei - O viata năruită

Capitolul XIV

    Mergem de 26 de minute. În zare se văd case și lumini calde. E satul pe care îl căutam ca să ne revenim. Sau măcar să chemăm Salvarea.
    Ne tot apropiem de sat, și iata ca acum intram. Sunt oameni pe drum. Unii se opresc sa se uite la noi. Spre norocul noatru, vine o femeie inspre noi.
    - Voi ce ati patit? ne intreaba ea.
    - Am avut accident. Trenul s-a răsturnat și noi suntem singurii supraviețuitori, îi răspunde Julian.
    - Sunteti bine? Cum ati ajuns aici? Vai, sunteti plini de sânge...
    - Nu e nimic grav. Am ajuns aici folosind GPS-ul, și speram sa ajungem acasă...
    - Locuiți aici?
    - Nu..
    - Pai și unde veti sta?
    - Nu știm.
    - Haideti la mine! Doamne, săracii...
    Am auzit glasurile mirate ale oamenilor din jur: " Ț, ț, ț... ", "Doamne da-le noroc și sănătate".
    Am urmat femeia până la o casă decentă, țărănească, în care crește iarbă grasa.
    - Intrati! ne spune blând femeia.
    Intram în casa și simțim miros de paine caldă.
    - Așezati-va aici, ai spuneti-mi tot.
    Ne așezăm la masa. Julian începe să spună cum s-a întâmplat tot. În spatele femeii este un geam curat. Ma uit pe el. După un copac vad trei siluete. Recunosc masca alba și fața trista dar nu și ochelarii de protecție portocalii. Cele trei siluete stau și se uita la mine. Nici nu stiu cum sa reactionez. Ma salvează întrebarea femeii:
   - Și cum va cheamă?
   - Ally Glover și Julian Swater, răspund eu.
   - Ally, sun-o pe mama ta!
   - A da, am uitat!
   Ma ridic de la masa si ma duc la geam. Cele trei siluete încă sunt acolo, și încă se uita la mine. Ma uit și eu cinci secunde la ele și apoi apelez la mama.
   - Buna mama!
   - Doamne Ally, ce m-am speriat!  Esti bine, aveti unde sta?
   - Da. Urmează să chemăm poliția.
    Vad cum cele trei siluete se uita unele la altele după ce am rostit " Poliția".
   - Bine. Imi dai sa vorbesc cu gazda? 
   - Mhm.
   Merg la femeie și îi spun că mama vrea să vorbească cu ea. Eu ma intorc la geam. Mai e doar o silueta: cea cu ochelari de protecție. Are doua topoare în mână. Geamul e deschis. " Tu ce esti, tăietor de lemne? " ma intreb în gând. " Stai așa! ". Mi se aprinde beculetul: ding! " Masca aia, față tristă, TOPOARELE! Astia sunt CRIMINALI! " La televizor se tot spune despre niște criminali în serie, care sunt căutați de poliție.
   - Fugi, până nu cheamă poliția! strig eu la silueta știind ca Julian și gazda nu ma pot auzi.
    Silueta face o mișcare de parcă s-ar mira și o ia la fugă printre copaci. De ce i-am zis sa fugă, dacă e criminal?