Eu Si Ei - O viata năruită

Capitolul XXII

    E dimineata. Ma trezesc în patul meu. Curios lucru, stiu ca am adormit lângă Rider.
    - Rider! Trezește-te!
    Trebuie să îl trezesc, ca n-am ce face și mi-e foame.
    - Mmm... Vreau să dorm...
    Lasa-l să doarmă.
    Ce ce ce? Voce în capul meu? Oh hell no!
    Lasă asta și asculta-ma. Dacă ma vei asculta, o să fie bine!
    Mda fie. Stii unde e Toby? Sau oricine altcineva? Nu stiu ce să fac, mi-e foame iar lui Rider îi e somn. Sau poate imi poti răspunde la întrebarea asta:  de ce sunt aici?
    Opreste-te femeie! Sunt doar o voce din capul tău, nu un Duh magic care le știe pe toate!
    Păcat. Esti complet nefolositoare.
    Te-ai schimbat. Mult. Ai devenit mai rea. Gandeste-te la Julian. Stii ca va vedea ca te-ai schimbat, și cine știe dacă te va mai iubi!
    Julian e liber să ma iubească și să nu ma iubească. Nu am de gând să ma schimb, fiindca nu pot. Iar el va accepta asta!
    Cum vrei. Până la urmă, va fi vina ta.
    Intra Eliza în camera.
    - 'Neata Ally! Rider, hai sus! Trebuie să mâncați, fiindcă după vom avea niște treaba!
    - Mce?... Nuuu...
    - Bine Rider, atunci nu mai mănânci până la prânz. Dacă ți se face foame, va trebui să astepti. Vin să teau după ce termină Ally. Hai Ally.
    O urmez pe Eliza până la cantina. Stiu drumul deja. De fapt, as fi putut să ma fi dus singura, dar acum imi dau seama că poate Eliza s-ar fi îngrijorat și mi-ar fi făcut morală.
    - Vrei sa stau cu tine la masa?
    - Nu e nevoie. Ai treaba?
    - Da Ally. Poate ca unul dintre ei va veni în cantina. Dacă te vad singura, e cel mai probabil. Cred ca te-ai obișnuit cu ideea că nu esti niciodată singura.
    - Mda... Ma duc acum.
    Pășesc in cantina unde e o liniște apăsătoare. De ce? Fiindcă nu e nimeni! Poate am iluzii de la pastile și mi-e frică să ma așez la o masă, să nu ma fac de ras.
    - Eliza!
    O aud venind pe scări.
    - Ce e Ally?
    - Am iluzii sau nu e nimeni aici?
    - Nimeni nu se obosește să vină la micul dejun. Asta e cantina psihopatilor.
    - Oh. Bine atunci.
    Eliza pleaca. Din nou. Rămân singura. Din nou. Ma așez la o masă și astept. Aud sunete în bucătărie. Sunt bucataresele.
    - Ce doresti?ma intreaba una.
    - Sa mananc, îi raspund eu.
    Bucătăreasa vine înspre mine cu o farfurie cu mâncare. Miroase superb.
    - Pofta buna.
    - Multumesc.
    Le vad pe toate ieșind din cantina. Pe bune? Singura din nou? Ce aveti mai bun de facut de cât să ma serviți?
    - Mănâncă Ally.
    Ma uit la un colț întunecos. Hoodie.
    A... Nu mai spun nimic.
    L-ai auzit, cap-sec, mananca! Cica ai treaba dupa. Sigur te supun la cine știe ce teste!
    - Hoodie, ce voia să spună Eliza? Adică, stii ce treaba am după cu ea și Rider? 
    - Incerc să nu ma gandesc la lucruri perverse. Nu stiu. Ai răbdare și ai să vezi. Acum mănâncă.
    - Hai salut, nea' Hanorac!
     Rider vine cu un fel de pofta de viață falsă.
    - Nu-mi mai spune așa.
    - Cum vrei. Unde sunt bucataresele?
    - Au plecat, îi spun eu.
    - Și eu ce mai mananc?!
    - Cred ca trebuia să asculti de Eliza. A spus că până la prânz nu mai mănânci.
    - La naiba... E, cu această ocazie, voi vorbi cu nea' Hanorac. Sal'tare!
    - Rider, tine-ti gura.
    Hoodie pare puțin nervos.
    - Sau pleacă. Oricum n-ai ce face aici.
    - Doamne, numai persoane rele... Hai pa.
    Rider pleacă plictisit.
    - Ai fost cam rau, îi spun eu lui Hoodie.
    - Stiu. Uneori trebuie să fii și rău.
    - Dacă zici tu...
    Termin de mâncat și ma ridic să plec.
    - Pa Hoodie!
    - Pa.