Eu Si Ei - O viata năruită

Capitolul XXXVII

   Mergem mai departe căutând persoane pe care le-am putea ucide ușor, pentru ca încă nu avem siguranța ca vom scăpa cu victima moarta ori negăsiti de politie.
   - Voi credeți ca Masky, Toby și Hoodie fac același lucru pe care îl facem și noi acum? întreabă Rider.
   - Poate. Pana la urma, de ce n-ar face-o?
   - Ca să ne supravegheze?
   - O Doamne, nu mai spune cuvântul asta ca sunt sătulă! intervin eu. Abia am scăpat din spitalul ala.
   - Și Doamne mulțumim ca am reușit.
   - Ce era rău la el? întreabă Julian.
   - Nu era rău, doar ca eu cred ca o luasem razna, răspund eu.
   - Eu oricum m-am născut cam retardat deci nu ma deranja.
   Șoseaua se întinde pustie în fata noastră, cu tufișuri de spini și gunoaie pe lângă ea. Uitându-mă în jur observ ceva pe un stâlp de iluminat. Pare a fi un afiș.
   - Rider, ia auzi ce scrie aici, spun eu.
   

    " Pe data de 7 iulie 2015, Ally Glover, în vârstă de 12 ani și Rider Rose, în vârstă de 13 ani, au fost declarați dispăruți din spitalul <<Cherry Blossom>>. Internatii au probleme psihice și fără medicamente pot face crize care se lasă cu violenta acuta. Ally Glover are 1. 65, par șaten, ochi albaștrii-gri-verzi, cântărește 47 de kg și semnul proxy pe încheietura mâinii drepte. Rider Rose are 1.72, par brunet, ochi verzi, cântărește 51 de kg și are de asemenea semnul proxy pe încheietura mâinii drepte. Amândoi purtau cămăși albe cu mâneci foarte lungi. Internatii au fost declarați dispăruți la ora 16:07, când unul dintre gardienii spitalului a văzut-o pe Ally mergând spre parcul spitalului. În schimb, Rider nu a fost văzut. Dacă vedeți măcar una dintre aceste persoane, va rog contactați politia și sunați la numărul de mai jos.

       06.....1 "

   - Ne cauta pe noi!
   - Oricum nu ne vor recunoaște! Dar trebuie sa fim atenți. Și tu Julian, chiar dacă nu ești considerat dispărut, ai parul brunet și aceeași inaltime ca Rider.
   - Tare, spune Rider.
   - Bine, hai sa ne concetram pe ce avem de făcut. Pana la urma nu veți fi ușor de găsi, spune Julian.
   Mai mergem și în zare zărim pe cineva care sta pe strada, parca așteptând ceva.
   - Deja știu ce e, șoptesc eu.
   Mergem prin spatele prostituatei iar Rider îi pune mana la gura. O tărâm in mica porțiune de copaci prin care nu se vede nimic. Cum arma lui Julian e un ferăstrău, începe sa îi taie picioarele iar eu îi toc mâinile. Ea începe sa tipe, dar Rider o tine puternic de gura. În final prostituata rămâne fără membre iar Rider, care are un bomfier, începe sa îi tăie gatul. Dacă nu știți ce este un bomfier, atunci imaginați-vă o lama lunga și zimtata, cu care se taie foarte greu. Și acum imaginați-vă ca Rider taie din gatul ei. Dacă o mica zgârietura de cuțit doare de vă vine sa urlați, atunci oare cum e sa fii tăiat cu bomfier-ul? Va spun eu: groaznic.
    Simt cum ma sufoc când vad săraca fata tăiată. Rider pare foarte sadic. Prea sadic. Nici măcar nu-i pasa ca fata plânge, el taie mai departe. Masca lui Rider are gura neagra și plina de sânge. În rest, nu mai are nimic pe fata.
    După ce termina,ne ridicam și ne pregătim sa plecam spre oraș.
   - Foarte bine, se aude o voce.
   Tresar și ma uit în stânga mea.
   - Ce Doamne Sfinte, ne urmăriti toți acum? spune Rider.
   - Poate. Pana la urma voi trebuie sa învățați, nu noi, spune și Ej.
   - Cum ai știut ca suntem aici.
   - V-am văzut plecând în pădure și v-am urmărit. Presupun ca Masky, Hoodie și Toby nu ar fi deranjați.
   Nu pot sa cred ca spun asta, dar... Chiar nu am nimic de comentat.
   Nici eu...
   - Bine pai, dacă nu te deranjează... Noi vom pleca acum,soune Julian și ne împinge spre strada.
   - Paa...
   Ne îndepărtăm de Ej și vedem în fata lumini, blocuri, clădiri, dar pustiu peste tot. Se aude ceva din spate, ca o alarma de politie. Ma uit în spate și incremenesc: politia, în depărtare, probabil nevazandu-ne încă.
   - Fugi FUGI FUGI!!!!
   Fugim pe străzi întunecate unde mașinile politiei nu încap. Ma întreb cine a chemat politia. Dacă ne urmarea cineva?! Dacă ne-a văzut cineva, pe noi și pe Ej?!
    Poate Ej a chemat politia ca să va încurce!
    Poate. Sau poate nu!
    Amintindu-mi de faptul ca proxy-urile au spus ca ne vor ajuta, m-am gândit ca ar fi o idee buna sa strig după ajutor. Dar în minte.
    Asa ca AJUTOOOOOOOOR!!!
    Mergem tot în fata, tot ocolind lumina și posibilele persoane, și când întram pe o strada dintre blocuri, îl zărim pe Toby.
   El ne face un semn cu capul și îl urmam mult și bine pana la pădure.
   - De data asta, spune el gâfâind, de data asta v-am ajutat. Dar data viitoare, va trebui sa faceți asta singuri! Hai acasă.
    Dupa doua minute pornim prin pădure și după alte câteva sapte ajungem acasă. Pana acum nu ne-am dat seama dar suntem murdari de sânge. Poate ca cineva ne-a văzut asa și a chemat politia! Dar mașina a venit dinspre periferie. Unele orașe au sediul politiei chiar la granița cu orașul vecin, deci poate de aceea a venit în spatele nostru.
    Pășim în casa și e întuneric, asa ca Toby aprinde lumina și merge pe scări.
   - Poate ca asta a fost un fel de dezamăgire, spun eu.
   - Ce?!
   - Nu l-am mai văzut pe Toby atât de sever. De fapt nici nu l-am văzut vreodată serios.
   - Hm, da... E cam ciudat, spune Rider. Poate ca nu am făcut bine ce am făcut. Ori am omorât prea puține persoane. Într-adevăr, ceva nu e bine.
   - Hai mai, și eu care eram fericit ca măcar am făcut ceva, spune Julian.
   Merg spre el și îl îmbrățișez.
   - Totuși sadicismul tău are un nivel foarte ridicat, ar trebui sa compenseze posibila greșeală, îi spun lui Rider.
   - Ce va roade? se aude Hoodie de pe canapea.
   - De cât timp ești aici?!
   - De zece minute, răspunde el.
   - Pai nu ai auzit despre ce vorbeam?
   - Meh.
   - De ce e Toby asa de... Trist?
   - Ca s-a îndrăgostit de o fata.
   - De fapt nu e trist. Nici nu știu cum e!
   - E abătut, de asta pare asa rău.
   Rider se așează lângă Hoodie iar eu și Julian mergem la etaj, în camera. Julian își da puloverul jos si se trântește pe pat. Acum e doar în pantaloni.
   - E atat de greeeeu, spune el obosit.
   - Ce a fost ușor vreodată?
   - Ai dreptate...
   - Ma duc la baie.
   - Vin și eu.
   - Ce?! Nu!
   - De ce?...
   - Ei bine asta a fost o întrebare stupida. Julian, nu avem nici saispe ani înca!
   - Și ce? Tot vin și eu.
   Încerc sa ma abțin din a face o criza asa ca accept varianta perversa de a face asta. De fapt, cred ca Julian ar trebui sa știe.
   - Julian dacă nu te lasi bătut fac o criza.
   Deși nu pare ca știe despre ce vorbesc, Julian face ochii mari.
   - Oke,zice el.
   Iai iau schimburile și plec sa fac un dus cald, iar când ies Julian e exact în aceeași poziție, doar ca e în chiloți. Cu hainele lângă el.
   - JULIAN!!! strig eu și îmi acopăr ochii.
   Haha, asta-i băiatul meu! DĂ-I MAAA!
   Agh!
   - Scuze, spune el și se duce în baie.
   Eu cobor sa vad ce face Rider. Și ghiciți ce. E și Toby. Și Masky. Și toți trei se uita la Gumball.
   - Nu-i rău, spune Masky.
   Încerc din răsputeri sa trec peste tot ce s-a întâmplat în camera și ce am văzut la parter, și ma duc în bucătărie.
   De ce e un spiriduș la masa?
   - Bună, spune el când ma vede.
   Neștiind ce se întâmplă se baga Mo peste mine!
   - Hai salut piticule! Care-i faza?
   JUR CA DACĂ AI AVEA UN CORP ȚI-AȘ DA O PALMA DE CHOPIN PESTE OCHI DE-AI AUZI MARS FUNEBRU!
   - Bine, răspunde el nepăsător.
   - Scuze pentru el, e vocea din capul meu! Habarn-are ce e bunul-simț!
   - Deci ești un fel de Toby?
   - Ăăă............ Ce?
   - Lasă. Ma cheamă Ben, spune el. Știu cine ești.