Eu Si Ei - O viata năruită

Capitolul VII

      E foarte cald afara azi. M-am dus la cursuri cu pantaloni scurti. Fetele au spus că nu e chiar OK, dar chiar nu mi-a pasat. Afara sunt 30 de grade, și încă de dimineata.
      Până la Universitatea în care se țin cursurile am fost cu taxi-ul, împreună cu Julian. Dar după am mers pe jos. Și nu cred câtuși de puțin ca a fost o idee bună. Facem 30 de minute pe jos până la campus, iar pe căldură aia mă mir ca nu am leșinat.
      Am ajuns la campus mai târziu decât trebuia, adică la 13:30, când incepe masa. Eram amândoi flamanzi, probabil fleașca de la transpirație și obosiți și am mâncat în 10 minute.
      - Absolut niciodată nu voi mai merge pe jos pe căldura asta, imi spune Julian în camera. Sunt transpirat tot, dar nu asta mă deranjeaza, cu faptul că tu esti obosită. N-ar fi trebuit să te las să mergi atât, mai ales ca sunt 30 de grade afara.
      - Nu-ti face griji, ar trebui sa-ti mulțumesc. Cred ca am slăbit 5 kilograme azi.
      - Ai recuperat 4 la masa.
      - Da, spun eu râzând, cu siguranță!
      Julian imi zambeste ușor, cum face de fiecare dată când vede ca imi place gluma lui.
       - Mă duc la dus, continuă el. Și apoi în pat. Te culci și tu?
       - Normal.
       Îl văd că își ia haine de schimb și prosopul și se duce în baie. Băieții au o baie separata de cea a fetelor. Mă trantesc în pat 30 de secunde și apoi mă duc și eu în dus. Baia era liberă.
       După ce ies, îl văd în pat pe Julian, care între timp adormise.
       " Doar nu am fost în dus juma' de ora, ce naiba Julian? "
       - Iar dormi cu iubitelul tau?
       E Zoena, o fată care îl place pe Julian, și e geloasă. Evident că e geloasă, dacă stau numai cu Julian. O inteleg, dar nu inteleg de ce se ia de mine...
       - Poate, zic eu pe un ton normal, deși e cam cald.
       - Nu stiu de ce te-ar lasa sa stai lângă el.
       - Nici eu nu stiu de ce te-ar lasa pe tine sa stai lângă el.
       - Este evident de ce m-ar lasa.
       - N-ai avea nicio șansă. Dacă nu m-ar lasa pe mine, pe tine nici atat.
       - Eu nu cred asta. Sunt sigură că nu esti singura pe care o iubeste. Poate e dependent de tine. Dar nu cred ca te și iubeste.
        - Atunci n-ar mai fi dependent de mine.
        - Mmmmmmm... Ce?...
        E Julian. L-am trezit. În camera nu sunt decât încă 2 băieți și încă o fata. Stau pe telefoane. Și când stai pe telefon, nu mai auzi nimic.
        - Vezi?  L-ai bruiat!imi spune Zoena.
        - Cine face ce?... spune Julian somnoros.
        Mijesc ochii amenințător la Zoena și ma pun lângă Julian, cu capul în pieptul lui. Julian imi răspunde cu un sărut fin pe cap și imi pune mâinile pe talie. De atunci nu mai stiu nimic. Adormisem.