Eu Si Ei - O viata năruită

Capitolul XXXIII

  Nu știu cum sa fac sa treacă mai repede timpul, pentru ca abia aștept sa îl vad pe Julian! Jur ca dacă mi-l mai ia cineva vreodată, OMOR ACEA PERSOANA!
  - Rider, cum fac sa treacă mai repede timpul?
  - Dormi.
  - Oare de ce nu m-am gândit eu la asta?
  Rider da din umeri nepăsător. Mi se pare mai matur acum. Poate greșesc, dar ceva din personalitatea lui e cumva, foarte puțin, schimbata.
   - Eu chiar ma pun sa dorm. Dar dacă nu pot sa adorm?
   - Ne uitam la filme de groaza. Vrei? E mai bine dacat somnul.
   Și iată cum ne conectam la televizor ca la laptop.

....... ~~~~~.......

   Am văzut filme de groaza toată ziua, ca doi maniaci, și nu știm niciunul dacă a întrat cineva în camera. Plasma asta e perfecta pentru genul asta de filme.
   E miezul nopții și simt ca îmi vine somnul. Ciudat! Chiar foarte dubios. Simt cum cineva ma apuca de mâini și picioare și ma cufunda într-un somn adânc, din care mi-e teama ca nu voi mai ieși...

.....-_--_--_--_--_-.....

   Ma trezesc în același loc. Rider încă doarme și afara se luminează. Când ma uit în jur mi se pare anormal sa mai vad un pat și un dulap. Pe patul cel nou este o jucărie din plus care seamana cu mine. Doamne ce drăguț.
   Acum îmi dau seama ca Julian mai are puțin și vine. Nu știu exact cum, adica poate se teleporteaza cu Slendy, sau îl teleporteaza Slendy. Una din astea tot e.
  Decid sa cobor la parter fiindcă nu am ce face. Nu vreau sa îl trezesc pe Rider.
  Ajunsa în capătul scărilor, observ pe cineva pe canapea. Cred ca are un hanorac negru, iar mintea mea face legătura cu Eyeless Jack. Cred ca asa arata. Cel puțin, asa știe toată lumea.
  - Amm... Buna?încep eu conversația.
  - Deja te-ai trezit?
  Nu pare surprins de prezenta mea în conac, ci mai degrabă surprins de faptul ca nu dorm.
  - Eu nu prea... Pot sa dorm... E un miracol ca am reușit în noaptea asta.
  - Am auzit ca tu ești Ally? Tu ești, asa e?
  - Aaa...da? Cine ți-a spus?
  - Slendy. De asta poate nu par mirat sa te vad. De ce nu poți dormi? Aaa, stai, da da... Scuze.
  - Nu-i nimic. Tu de ce nu dormi?
  - Am fost afara și abia acum am venit.
  - Oh,ok,am înțeles. Dacă îmi permiți... Ma.. Voi duce în bucătărie?... Acum?...
  - Fa ce vrei, doar nu trezi lumea.
  Ma duc în bucătărie sa caut în frigider. Dar surpriza. E cineva la masa. Am auzit de clovnul asta. În realitate nu e chiar asa de înfricoșător. Mie nu îmi vine sa cred ca sunt aici. Nici nu credeam vreodată ca toată chestia asta e reala!
  - Tu ce faci aici?! ma întreabă el.
  Ma pregătesc sa îi răspund dar...
  - Hai salut LJ!
  E Rider.
  - DE CE nu dormiți?
  - Ca suntem psihopați. Noi nu dormim.
  - În fine.
  Lj pleaca din bucătărie și rămânem doar eu și Rider.
  - Cum se face ca după ce plec eu vii și tu în câteva minute?
  - Nuș.
  Ma duc spre frigider și când îl deschid ma cuprinde un miros fatal de hoit statut. E sânge peste tot, carne puturoasa, și simt cum creierul meu mai are puțin și îmi părăsește capul. Bine, sfertul din creier care mi-a rămas. Închid imediat frigiderul.
  - Asta...nu a fost o idee buna. Deloc.
  - Cine ar tine asa ceva într-un frigider?
  - Pe mine ma întrebi? Eu mor de foame acum.
  - Și eu. Ce sa mâncam? Pastile?
  - Deja îmi vine sa vomit... După mirosul asta groaznic, ma gândesc și la jeleuri... BLAH....
  - Unde e Slendy? Oare doarme?
  - Presupun, cine știe cât e ora.
  Ieșim din bucătărie.
  - Sall Ej.
  - Sall, răspunde el fără sa se întoarcă.
  Ajungem în camera și dam din nou drumul la televizor.
  - Cum de ai reușit sa cunoști pe toată lumea?
  - Îmi place sa îmi fac prieteni noi.
  Ma trântesc pe pat și aud cum stomacul meu comentează mai ceva ca Mo. Chiar asa, Mo, mai trăiești? Allloo???
   Mda' ce vrei femeie... Dormeam...
   Norocosule.
   Da, da, acum lasa-ma sa dorm...
   Dormi. Dar știi ca azi vine Julian, da?
   Nu-s gay... Mmmm...
   Speram sa te bucuri.
   Mhm... Aaaaahh...
   Da bine, dormi...
   Ma gândesc la Julian și la cât de bine va fi sa îl am din nou lângă mine. Sper sa fim împreună pentru totdeauna!
   Îmi vine în minte sa îl sun, pentru ca știu ca îmi va răspunde. Dar cred ca îi voi trimite un mesaj.

"                 Julian
                  Julian
                  Julian
                  Julian
Da Ally
              Ne vedem azi

Cum adică?
          
            Adica vii aici

LOL? Ce tare! Dar ești sigura?
          
     Ți-aș mai fi spus     dacă nu as fi fost?

Poate? Nu ai de unde sa stii
  
              Mda, cred ca ai dreptate. Ma rog, nu te bucuri?

Ba normal ca ma bucur! Cum as putea sa nu ma bucur?
 
              Ești sigur 100% ca asta vrei sa faci? Vei trai cu niște criminali în casa!

Nu-mi pasa, vreau doar sa fiu cu tine♥️♥️♥️   
 
             Bine♥️♥️♥️"

Cine știe când va ajunge și cum va ajunge. Sper doar sa fie de fericit. Totuși ma întreb cum va reacționa familia lui. Și cum de totul a luat-o razna de când stau în spital? Îi voi cere lui Julian informații.
   Stai asa...

   VINE JULIAN WHOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOO!!!!!!!!!!!!!!   DOAMNE MULȚUMESC!!!!
   Mama, parca nu mai am stare! Cred ca azi e ziua în care m-am bucurat cât m-am bucurat o viata întreaga! Poate chiar de un milion de ori mai mult!
   YEEEEEEEEEEEEEEEEEEESSS
   NU MAI TIPA FEMEIE CA VREAU SA DORM!
   Tu nu știi ce e bucuria, Mo!
   Ba da?! E ca și cum ai câștiga la păcănele.
   Nu, Mo, bucuria e sentimentul de fluturi în stomac, când simți ca nu poți sta într-un loc de fericire! Ai simțit vreodată asta, sau nu poți simți?
    Chiar acum simt ceva...
    Serios? Ce?
    CUM MI SE ÎNCHID OCHII!
    Offf...Ciufutule...
    TACI!
    Ia vezi!
    Ce sa vad? Cât ești de proasta? Asta da, vad foarte clar!
    Mo, asta nu te face interesant.
   ... N-nici nu trebuie...
   Unde vrei sa ajungi de fapt? Pana acum ai fost foarte rău!
   Vreau sa ajung sa dorm.
   Ar trebui sa vezi cât de tare te doare când cineva îți tot repeta ca ești prost!
   Off, scuze...
   Lasă, dormi. Poate tu nu esti făcut sa fii drăguț cu lumea. Pana la urma ești doar o voce.
   Uneori crezi ca nu te doare nimic din ce spun alții. Dar de fapt, acolo, foarte adânc în sufletul tău, simți cum te doare carnea, simți cum arzi. Mo nu va știi vreodată asta, fiindcă nu îi pasa. Însă eu știu foarte bine cum e.