Eu Si Ei - O viata năruită

Capitolul XXIX

    Ma trezesc întinsă pe scări. Urăsc chestiile astea! Urăsc sa mi se întâmple mereu lucruri de genul asta! Nu mai suport!
    - Elizaaaaaaaaa!
    O strig pe Eliza sperand ca vine pentru ca vreau sa aflu tot. TOT!
    Dar nu se aude nimic. Niciun sunet. O nu! Dacă ma aude doctorul Joseph s-a terminat cu viata mea! Mai bine nu strigam!
    Fug pe sacri pana la parter unde e viata. Sunt oameni peste tot, inclusiv infirmiere, doctori, asistente și o mulțime de babe. Știind ca într-un spital oamenii pot ieși și afara, ies pe ușa. Spitalul asta e înconjurat de o pădure destul de deasa. Viitorul e corect. Prezentul ma conduce în pădure. Fug cât de repede pot, sperând ca o sa mor în Pădurea asta. Noroc ca am mâinile dezlegate. Masca nu știu unde e, dar cel mai probabil în camera.
   Vad ceva în depărtare. Pare o silueta cunoscuta dar nu îmi dau seama cine e. Merg mai departe, făcând zgomot, fiindca nu îmi pasa dacă voi muri sau nu. Și recunosc persoana: e Rider.
   - Rider?!
   - Ally?
   - Ce faci aici?!
   - Știam ca vei fi aici, Ally. Știam ca se va întâmpla asta. Și știu și ce se va întâmpla mai departe.
   - Eu nu...
   - Știu și ca poți sa vezi viitorul, Ally. Știu absolut TOT!
   - Rider, ești bine?...
   - Nu Ally, nu...*ras de psihopat* Sigur ca nu sunt bine!
   Rider se repeda la mine și ma strânge de umeri râzând în continuare.
   - Noi doi suntem singuri, în pădurea asta, Ally! Știi ce înseamnă asta? Suntem liberi!
   Irisii lui Rider sunt tot mai mici, făcându-l foarte creepy.
   - Rider, de cât timp nu ți-ai luat pastilele?!
   E clar ca are o criza. Cel puțin, asta cred ca e.
   - Pastile?! PASTILELE ALEA NU AJUTA CU NIMIC! Vreau sa dorm, Ally! VREAU SA DORM!
   Psihopatu' naibii!
   - Te aud!...
   E p***a, ia vezi! Cu cine crezi ca vorbești?! Stai departe de mine șoarece canibal! Arăți de parca ti-ar lipsi câteva bomboane din gramaj, mai nene!
   Mai taci, desteptu' naibii!
   - Ally, noi doi trebuie sa îl ascultam. Pe el. 
   La început credeam ca vorbea de desteptu' asta din capul meu, dar Rider mi-a arătat ceva ce semăna cu un copac, și era chiar lângă el.
   Șe paluga! Asta-i sperietoarea aia de ciori, cum îl cheamă... Slenderman!
   TACI!
   - Dacă nu îl ascultam, ei bine, suntem morți.
   -... Ce trebuie sa facem? întreb paluga.
   Slenderman ne ia pe mine și pe Rider de picior cu niște tentacule negre, și nu știu cum se face ca ne trezim într-un loc frumos, dar destul de întunecat.
   - Bun venit acasă, îl aud de undeva pe Hoodie, da' naiba știe unde e.
   - Acasă?! Ce acasă?! Yo chiar vreau acasa! Dacă nu ma duc acasă ma sinucid!
   Simt ca Slendy ma scutura nervos, dar din fericire doar de patru ori.
   - Bine, poate nu ma sinucid, dar eu chiar vreau acasă! Vreau sa am viata ca înainte! Îl vreau pe Julian! Puteți sa mi-l aduceți pe Julian?
   Slendy ne lasă pe o canapea roșie și pleacă din camera.
   Hoodie se arata de undeva din întuneric.
   - Uite ce e, Ally. Mama ta a devenit prostituata după ce tatăl tău a fost omorât într-un accident cu mașina. Grupul prietenilor tai s-a destrămat, iar Julian... Julian e singurul rămas cât de cât ca înainte. Dar nu știu cât va rezista și el. Practic, toata Lumea ta a luat-o pe râpă.
   Înghit în sec și îmi dau lacrimile. Cum?... De ce?... DE CE?!
   - Și cu mine ce se va întâmpla?
   - Cu tine? Tu nu vei mai rămâne asa mult timp. Curând, peste foarte puțin timp, vei vedea ca destinul nu e mereu bun cu oamenii. Și vei înțelege ce îți spun tot atunci. Pana atunci, sună-l pe Julian.
   Hoodie im arunca telefonul. În tot timpul asta a stat la Eliza într-un sertar al biroului ei.
   Iau telefonul și ies pe prima ușa pe care o vad. Din fericire, e cea de ieșire. Îmi tremura mana dar apelez la Julian.
   - Ally? Ești bine? Vii acasă? ma "saluta" el.
   - Julian... Eu... Nu cred ca ma mai întorc vreodată...
   - Ce?! Ce vrei sa spui cu asta?!
   - Nu pot sa îți explic... Nu știu cum... E prea greu...
   - Te rog spune-mi ca asta e o farsa!
   - Din păcate nu...
   - Ally eu nu rezist fără tine! Totul a luat-o in jos de când ai plecat! Familia ta, familia mea, viata nostra și lumea noastra! Dacă ai fi aici nu ar fi atât de grav, pentru ca as ști ca ești lângă mine, dar tu esti în satul ala, sau ce o fii el, la nu știu câti kilometrii distanta! Și îmi spui și ca nu te mai întorci! Ramai în spitalul ala pe viata sau ce? Măcar, lasă-mă sa vin și eu!...
   - Julian, e mai complicat decât crezi... Eu... Nu știu exact ce se întâmplă... Am mii de întrebări, probabil și tu, și încă aștept răspunsurile! Iar eu nu por sa îți răspund la întrebări, pentru ca sunt exact ca ale mele!
   - ... Ally, știu de semnul ala... Îți știu povestea, știu ce se întâmplă cu tine dar... Totuși, ce se întâmplă de fapt?
   - M-au luat... Și nu pot scăpa...
   - Cine?!
   - Slenderman și proxy-urile lui! Vor sa devin, în cel mai bun caz, o criminala manipulata!
   - Și care e cel mai rău caz?
   - O criminala care omoară din proprie inițiativa!
   - Nici gând!... Ally, am o idee...
   - Te rog sa fie una buna...
   - Spune-i sa ma ia și pe mine...
   - Ce ce ce?!
   - Da Ally, e singurul mod în care noi doi putem fi împreună...
   - Julian, nu... Nu!... Nu vreau sa devii și tu fa mine! La mine e altceva!
   - Altceva ce?! Faptul ce ești psihopata era cel mai probabil o minciuna ca să te tina în spital, din frica sa nu omori oameni! Dar tu nu ești asa! Nu crede asta, e o prostie!
   - Julian, dacă te iau și pe tine, cine știe ce se va întâmpla...
  - Se va Întâmpla că noi doi vom fi în sfârșit împreună... Asa ca te rog, spune-i lui Slenderman sa ma ia și pe mine.