Eu Si Ei - O viata năruită

Capitolul XXVI

    Cred ca am adormit, pentru ca atunci când m-am trezit, nu mai era niciun proxy.
    Și totuși.
    De ce pleacă mereu?
    Ce întrebare stupidă! Se duc sa omoare oameni nevinovați!
    Tu sa taci, tu esti stupidă!
    ... De fapt, sunt băiat...
    Ce? Cum adică esti băiat?! Eu sunt fata, tu n-ai cum sa fii băiat!
    A da? E, uite ca sunt! Și ce dacă esti fata? Sunt o voce din capul tău, nu conștiința ta! Ceea ce înseamnă că pot avea orice gen! Și sunt băiat!
    Fie. Off, cum oare de m-am pricopsit cu tine?
    Mai taci... Stiu ca ma iubesti, haha!
    Mama, ce era sa spun eu acuma ceva...
    Păcat, iti pot auzi gândurile!
    Nu ma scoate din sărite.
    - Ally? Esti trează?
    E Rider.
    Îl iubesti pe Rider, Asa-i?
    Sigur că nu! Îl iubesc pe Julian! Și taci.
    - Da Rider. De ce?
    - Cred ca e ora mesei. Din nou. Și de data asta vin și eu.
    - Atunci sa mergem!
    Cobor din pat cu mult chef. Dar cineva anume mi-l ia...
    Eu cred ca Rider s-a îndrăgostit de tine! Și poate și tu! Haha!
    MAI TACA-TI FLEANCA AIA INEXISTENTĂ, BANANA FIARTĂ CE ESTI! NU-I DE AJUNS CA TRE' SA STAU ÎN SPITALU' ASTA, DEPARTE DE JULIAN, CA AM NU-STIU CE SEMN PE MÂNA? DOAR N-OI FI PSIHOPATA!
     TIPI CA O CAPRA, D-AIA ESTI PSIHOPATA!
     TI-AM ZIS SA TACI! Fmm...
     Se face liniște și ajungem la cantina, unde a naibii, e o gălăgie infernală!
     Totuși ne așezam la o masă în spate, unde e mult întuneric.
     - Oare ne vor vedea aici?intreb eu.
     - Nu stiu, sper. Dacă nu, putem să strigam.
     - Hm, da.
     - De ce vrei sa stam aici?
     - Imi place întunericul.
     Doamne ce copil ciudat!
    Vad o asistenta care vine spre noi. E Eliza, care are două farfurii cu mâncare.
     - Buna copii! Am vazut ca dormeati, și când am fost să vă trezesc nu erați. Bine ca ati venit să mâncați. Pofta buna! Vin să vă dau pastilele după.
     - No pai... Multumim.
     Eliza ne zambeste și pleacă. Ma gandesc oare care e numele ei?
     Ce-ti pasa? O cheamă Elizabeth, probabil.
     Mda, s-ar putea să ai dreptate.
     - Pofta buna.
     E Masky.
     - De ce faceti cu rândul? îl intreb eu.
     - Pentru ca nu putem mereu să venim toți trei. Dar este important ca măcar sunt aici.
     - Scuze că intreb asta... Dar de ce ar fi asta important pentru noi? întreabă Rider.
     - Pentru voi nu, pentru noi da.
     E ciudat să te simti urmărit. Mai ales asa cum o fac astia: ca obsedatii. Nu stiu de ce, dar ma simt cumva bine. Imi dau o senzație ciudată, dar totuși placuta.
     Te-ai îndrăgostit de ei? Haahaaaa!  
     Ia mai taci cu indragosteala ta! Sunt mult mai mari decat mine iar eu îl iubesc pe Julian!
     Unele persoane nu vor să creadă că e normal să iubesti, sa nu ai limite cu inima. Si tu esti genul ala de pesoana.
     Dar cel puțin nu sunt singura.
     Termin de mâncat si merg în camera, lasandu-l pe Rider cu Masky. Peste puțin timp apare Eliza.
     - Deja ai terminat? Bine, Ti-am adus pastilele.
     Pastilele arată că niște jeleuri: roșii și lungulețe, cu aroma puțin iute. Eliza spune că dacă iau prea multe, risc să fac o criză. Nu stiu exact cum se manifestă asta, dar nu imi place cum sună.
    Poate turbezi, cine știe... Poate trebuie să te castram!
    În primul rând, nu turbez, iar în al doilea rând, sunt fata! Tu meriti castrat!
    Mai taci! După câte fac pentru tine!...
    Tot ce faci e să sporovaiesti toata ziulica în capul meu! Nu ma ajuți cu nimic!
     Asta a durut...
     Of. Imi pare rau.
     Serios?...
     Da...
     ... Nu te iert! Haha!
     Nici n-am nevoie să ma ierti, cap-sec! Hai pa!
     ._.
     Acum taci.
     Imi iau prima pastila. O mestec ușor și o înghit. Imi lasa aroma picanta pe gât, și începe să mă usture. Beau tot paharul cu apă adus de Eliza, si ma trezesc cu un copchil de nouaspe ani în patul meu, ciufulit si plin de sânge.
     - Da-te jos din pat, esti murdar de sânge!
     - Toby!intervine Eliza.
     - Mai lasati-ma împace!... Doamne... Femeile Astea...
     Toby să da jos din pat si se duce în baie.
     - Uneori îl inteleg pe Masky, ofteaza Eliza.
     - A spus cineva Masky?! intreaba Toby nerăbdător ieșind din baie pe jumătate.
     - Toby, termina treaba acolo!
     - Ally, eu plec acum. Ne vedem mai târziu, bine?
     Chiar când deschide usa, apare Rider.
     - Salut, Eliza, pa Eliza!
     - Pa, Rider, spune ea și pleacă.
     Rider se tranteste în pat, cu fata în perna. Toby iese din baie curat.
     - Cum te-ai schimbat?! intreb eu.
     - Nu-ti bate tu capul cu asta.
     Toby se duce în patul lui Rider și deschide televizorul.