Capitolul V

302 23 0
                                    

      Azi n-a fost cine știe ce. Încă stau in spital iar Julian mă vizitează cat de des poate. Timpul nu îi permite foarte mult. Dar mie îmi e suficient ca poate măcar sa vina.
      Ma uit pe geam și observ cât de frumos este afară:cerul e gri, copacii își ridica crengile negre spre cer, iar croncanitul ciorilor ma înveselește. Iubesc vremea asta. Îmi aduce minte de Julian,care se îmbracă doar în negru de o vreme.Ma gândesc la piesele mele de anul asta, la cât de triste sunt unele și cât de mult îmi plac. Încep sa îmi cant în minte una dintre ele:


     E preferata mea. E foarte grea dar toate piesele frumoase sunt grele.
     Stau singura într-o camera de spital, cu perfuzie în vena, și cine știe ce la plămâni. Și chiar acum întra doctorul urmata de mama care părea foarte abătută.
     - Ally, începe doctorul, sper sa nu îți fie frică. Trebuie sa îți facem o operație la plămâni.
     - Ce-he? Ce nai... De ce???
     - Fiindcă trebuie. Nu-ți fa griji, nu e ceva foarte grav, dar nici banal. O sa fie bine, îți promit. Dacă vrei, te poate asista și mama ta la operație.
     -... Nu... Când e?
     - O vom face poimâine. În fine, te las acum Ally. Vrei sa îți aprind televizorul?
     - Mnu..
     - Bine atunci. Eu ies. Doamnă Glover, doriți sa ieșiți?
     - Imediat... Ally, totul o sa fie bine. Crede-mă.
     - Nu mi-e frică... Dar știu ca îți e ție...
     -...da,pentru ca se poate întâmpla orice. Dar ma voi abține. Bine, trebuie sa plec. Te iubesc!
     - pa...
     Mama iese din salon și ma acopăr mai bine cu pătura. Dar vad ceva pe poigne-ul mâinii mele. Era un semn ciudat. Nu rea foarte vizibil, dar m-am gândit ca se formase probabil se la plapumă. Era un cerc cu un x în el.
      ' Asta-i semnul proxi...', ma gândesc eu.
      ' NU, e imposibil... De unde mi-ar putea apărea?'
       Era prea ciudat. Cu siguranță era de la plapumă.

Eu Si Ei - O viata năruităUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum