Eu Si Ei - O viata năruită

Capitolul XIII

      Ce?... Unde sunt?
      Ma trezesc pe o câmpie, întinsă pe iarba uscată, cu mâinile pline de sânge. Trenul e picat pe o parte, iar geamurile sunt sparte. Ma uit în jur și observ oameni însângerati, care par a fi  morți. UNDE E JULIAN?
       Ma uit spre tren, la vagonul în care eram, care avea lipsa o bucată mare. Ma ridic greu și incerc să merg ușor spre el, iar când ajung vad alte cadavre. UNDE E JULIAN?
       Ma uit în spate și vad ca prin vis două umbre care par a fi unor oameni. E foc în unele locuri, iar cerul e portocaliu de la apus. Tot ce am vazut din umbre au fost o mască alba și o față tristă, caci au dispărut imediat.
       Aud iarba uscată, și imi dau seama că cineva merge. JULIAN! Incerc să alerg spre locul din care se aude sunetul, și când ajung, îl văd pe Julian schiopatand, și curgandu-i sânge de la tâmpla.
     - Julian!
     - Ally!
     Alerg spre el și sar în brațele lui. El imi răspunde ușor.
     - Unde suntem?! Ce s-a întâmplat?!
     - Nu stiu. Tot ce stiu e ca dormeai, și dintr-o dată trenul s-a rasturnat. Dar brusc. Apoi am vazut două siluete care le făceau ceva oamenilor, dar când m-au vazut au disaparut. Cred ca am vedenii.
     - Nu, și eu i-am văzut...
     - Acum ce facem? Doar noi mai suntem in viata.
     - Folosește GPS-ul, ca sa ne localizam!  Poate găsim un sat, să ne adapostim.
     Julian pornește telefonul și GPS-ul arată că dacă mergem tot înainte pe sinele de tren, în 30 de minute vom ajunge la un sat.
      - Super! Ally, tu sun-o pe mama ta.
      Deschid telefonul și vad ca mâna imi tremura. O verific să vad daca degetele mele sunt în regulă. Apoi apas pe agenda și apelez la mama.
      - Alo?  Mama, am avut accident!
      - Ce? Ce accident?!
      - S-a răsturnat trenul și doar eu si Julian am rămas în viața! Restul sunt morți.
      - Doamne multumim ca sunteti bine!  Unde sunteti?!
      - Pe o câmpie. Mai mergem 30 de minute și dam peste un sat.
      - Doamne...Nu stiu ce sa fac... Mergeti repede, să nu  se întunece! Te-ai lovit?
      - Nu-mi dau seama, sunt plină de sânge dar nu ma doare nimic. Julian are ceva la picior și la tâmpla. În rest suntem bine.
      - Porniți mai repede, și suna-ma când ajungeți!
      Îi închid telefonul.
      - Hai, Ally, pe aici!