Eu Si Ei - O viata năruită

Capitolul XI

      Azi e... De fapt, hai sa incepem altfel.
      M-am trezit acum cateva ore cu dorința arzatoare de a ma duce la baie. Ma ridic eu din pat ca o babă cu dureri de "șale" și aud niște sunete ciudate venite dinspre patul Zoenei. Ma duc eu spre ea cu lanterna de la telefon și o văd cu cearsaful după gat,cu ochii între deschiși și bolborosind ea acolo ceva.
     " Aolo, asta-i posedata. Cu siguranță face incantații demonice sau ceva. "ma gandesc eu.
     În momentul ala am uitat și de baie si de tot, M-am băgat direct în pat și am adormit cu frica sa nu fiu și eu posedata. Și acum m-a trezit Julian, cu vocea lui blândă de dimineata.
     - Al, hai trezirea, trebuie să ne pregatim. E ora 11 dimineata si noi la 13: 30 trebuie să fim la restaurant să mâncăm cu toții.
     - Ce naiba, cât ne poate lua să ne pregatim, două ore?spun eu cu ton somnoros și puțin nervoasă.
     - Allyyy, haideee, nu ma fa să te iau din pat cu forța.
     -Mmm... Încearcă...
     Ma trezesc in brațele lui Julian care m-a luat ca pe o prințesă.
     - Hai, la baie cu tine.
     - OFFF!...
     -Fără of, imi spune el zâmbind cald.
     - FIE, MA DUC LA BAIE ȘI MA PREGATESC, FERICIT?!
     - Da! răspunde el multumit.
     Julian ma dă jos din brațele lui ușor și eu tropai până la baie. Țin să vă anunt ca ușa era deschisa.
     - CARE E LA BAIE?! tip la usa in timp ce ciocan în ea zgomotos.
     - Ally, ușa e deschisă,ma informează exasperat Julian.
     - AI DREPTATE!
      Intru eu în baie tot tropaind, închid ușa si-mi fac un dus scurt. Ma spal pe dinți, pe fata etc, ma imbrac (hainele mele erau pregătite de aseară) și ies din baie aranjată.
     - Și acum ce fac? îl intreb eu pe Julian care isi cauta prosopul.
     - Stai, imi răspunde el.
     - Imi sifonez rochia.
     - Incredibil draga, se sifoneaza rochia și te sufoci, Asa-i? ma intreaba Julian sarcastic.
     - Nu, te sufoc eu pe tine!
     Julian imi zambeste și se îndreaptă spre mine. Ma ia în brațe și în timp ce ma mangaie pe cap imi șoptește la ureche cu vocea cu care i-ai vorbi unui bebeluș:
     - Ce ai de dimineață, draga?
     - Nimic... Doar ca mi-e somn!
     - E ora 11,Zaharel, cat vrei sa mai dormi?  La 18:30 avem tren, până atunci nu mai poti dormi oricum.
     -... Stiu, oftez eu trista.
     Julian ma saruta pe cap și ma mangaie pe spate.
     - Lasă ca dormi în tren, da?imi spune el zâmbind dulce.
     Nu imi așteaptă răspunsul și se duce în baie. Ma simt semnificativ mai bine.
     - Ce draguuuuutt, imi spune Zoena. Sunteti foarte adorabili împreună.
     - Nu suntem împreună.
     Zoena face ochii cât cepele.
     - Atunci de ce te dezmiarda Julian mereu?
     - Stii deja. Apropo, aseară ai vorbit în somn.
     - Ce? Nu te cred. Cum de stii?
     - Voiam să ma duc la baie si te-am auzit pe tine, cred ca făceai incantatii.
     Zoena își face cruce și se uita spre Zack, care era lângă ea. Zack se uita și el la ea și apoi amândoi își îndreaptă privirile la mine.
     - Ce?întreb eu.
     - Nimic, răspunde Zack.
     Ma îndrept spre patul meu și ma așez cu grijă. Și totuși ma răzgândește așa că ma pun cu grijă pe patul lui Julian.
     Îl văd pe Julian ieșind, îmbrăcat frumos, cu camasa și sacou de catifea verde închis, care se uita spre mine.
     - Ce faci acolo?
     - Stau.