Eu Si Ei - O viata năruită

Capitolul XV

    - Ia Ally, imi spune femeia aratandu-mi telefonul. Am vorbit cu mama ta. Acum s-a chem poliția...
    Femeia își scoate telefonul și apelează. Ma indepartez de ea și ma duc la geam din nou. Afara e întuneric. Și nimeni nu mai e prin jur. Încă sunt murdară de sânge. Julian e și el murdar de sânge. Aud alarmele unei mașini de poliție și a unei salvări.
    - Hai voi doi, afara!
     Julian se ridică de la masa si ma ia de mână. Mergem afara și vad salvarea. Ma uit puțin mai departe de salvare si vad din nou cele trei siluete. Mașina de poliție nu e aici. Cu siguranță s-a oprit la locul faptei. O femeie cu costum portocaliu ne spune sa urcam. Imi iau rămas bun de la femeie și Julian îi mulțumește pentru tot. Apoi intram în ambulanță.
     Femeia ne șterge de sânge și ne bandajeaza. Se pare că eu m-am lovit la umăr si la un braț. De asta mâinile mele erau murdare de sange.
     Mergem pe drum și vad masina de politie langa tren. Dar nu și politistii. Apoi vad foarte vag fața tristă pe lângă tren. Am încercat să nu dau importantă.
     - Nu va speriati ca încă va curge sânge, spune asistenta, nu e grav, și mă bucur ca sunteti bine.
     Julian a zambit cu capul în jos. Își ținea mâna pe mâna mea.
     - Mamele voastre stiu ca sunteti bine?
     - Am vorbit eu cu mama mea, îi spun eu, și ea cu siguranță a vorbit cu mama lui Julian.
     - A, deci va cunoasteti?
     - Da, de când ne-am nascut, îi răspunde Julian.
      Văd pe geam Spitalul. Coborâm din mașină și ne îndreptăm spre el.