Eu Si Ei - O viata năruită

CAPITOLUL I

Povestea pe care o citești a început acum mult timp, când eu și Julian ne-am născut. Mamele noastre, fiind cele mai bune prietene, făceau totul împreună. Familiile noastre se înțelegeau extrem de bine, ca și acum, de altfel.
Julian a fost mult timp cel mai bun prieten al meu. Doar ca Julian nu a avut mereu sentimente. Nu pentru mine. Pur și simplu nu a avut.
Julian era unul dintre putinii copii care se nasc fără sa plângă, ceea ce e o mare problema pentru ca asta înseamnă că mai târziu nu poate avea sentimente. Știu ca pare ireal, dar o boala ca asta chiar exista. Nu pot sa va spun care e numele ei, pentru ca familia lui Julian a vrut sa tina totul secret pentru siguranța copilului lor. Ideea e ca părinții lui Julian erau foarte îngrijorați, pentru ca dacă Julian nu putea sa simtă atunci, nu ar fi putut sa simtă nici acum.
Pana sa devenim cei mai buni prieteni, lumea credea ca nu poate zâmbi sau râde, ca nu poate iubi sau urî, dar eu am crezut întotdeauna ca nu e asa. Bine, nici nu știam ce as fi putut crede despre el, dar doctorii spun ca aveam nevoie unul de altul mai mult decât orice. Julian avea mare nevoie de o persoana care sa îl înțeleagă complet și fără probleme, care sa aibă grija de el și fără sa îl atingă și de care sa devina dependent ca să îi poată trezi simțurile și sentimentele. Asta suna mai mult a iubire de mama, și deși părinții lui sunt minunați și îl iubesc la fel de mult și pe el și pe surioara lui de doar 6 ani, el avea nevoie de altcineva. Și m-a găsit exact pe mine. Nu știu de ce avem și eu nevoie de el, dar cred ca din același motiv. O mulțime de copii nu sunt înțeleși în lumea asta îngrozitoare. Nici psihiatrii nu îl puteau înțelege, dar eu știam mereu ce e în inima aia tristă a lui.
După ce simțurileui Julian au început sa se trezească (asta pe la 9 ani), a vrut sa îmi mulțumeasca cumva. Asa ca a decis sa îmi dea tot ce avea mai scump: iubirea lui.
La 10 ani Julian era îndrăgostit nebunește de mine, iar la 11 ani deja devenise dependent. Și eu îl iubeam pe el. Dar Julian avea nevoie de mine ca să fie fericit. Când nu eram unul lângă altul Julian avea o tentativa de depresie cronica, asa ca și-a făcut noptiera un altar cu poze cu mine și stătea numai cu fata la el. Il iubesc foarte mult pe Julian, și sper ca îl voi face cumva sa nu fie chiar atât de dependent.