Împrumutul 🔱 (Dragoste neîmpartăşită) Volumul ll

5

Prezent

Parca si vremea jeleste cu mine. Jeleste sufletul meu ranit, distrus si plin de resentimente. Cerul plange cu mine.
Trebuia sa imi fi dat seama de mult timp ca el nu imi mai apartinea. Mai intai trupeste ca mai apoi si sufleteste. Venea serile acasa obosit, la fel veneam si eu dar eu intotdauna imi faceam timp pentru el si relatia noastra. El doar venea, se schimba, manca si cand avea chef de sex, o facea repede, fara atingeri, fara mangaieri, fara saruturi...doar sex. Incepusem sa ma simt murdara, pangarita de el. Ma simteam de parca nu ma daruiam sotului meu ci doar unui simplu client. Imi refuza atingerile si saruturile ferindu-se sau dandu-mi mainile intr-o parte,iar lucrul asta ma durea. Aveam impreseia ca ma trata de parca sufeream de vreo boala contagioasa ce se lua imediat cum il atingeam. Venise timpul sa recunosc ca relatia mea nu mai era ceea ce fusese si sa ma despart de el ca sa nu sufar mai tarziu dar eu am fost prea incapatanata si am continuat sa ma agat de iubirea ce mi-o purtase in trecut, sa incerc ca il recapat pe cel pe care il iubisem si care ma iubise si el candva.
Halal iubire... am tacut si plans in intuneric, nopti la rand timp de 4-5 luni. Spun doar atat pentru ca atunci a venit intr-o zi de la munca nervos si a inceput sa plimbe agitat prin camera.
"-Iubitule, ce sa intamplat? De ce te plimbi agitat prin toata camera?"L-am intrebat eu din mijlocul patului caci pana atunci statusem ca sa imi trag rasuflarea dupa o zi dificila de munca.
"-Nu ma mai numi asa Evelyne! Nu mai sunt iubitul tau si nici n-o sa mai fiu nici sotul tau!" Mi-a tranti-o el atunci.
"-Ce...ce vrei sa spui cu asta?"
"-Nu te credeam nici proasta, nici stupida Evelyne! Ceea ce vreau eu sa spun e ca ma despart de tine si sa ma lasi dracului in pace!" Tipase ca un isteric la mine, pe cand eu ma facusem mica de tot in pat.
"-Cum adica te desparti de mine?" Avusesem curajul sa il infrunt. "Nu am insemnat nimic pentru tine nici macar o secunda?"  L-am mai intrebat inainte de a-mi raspunde la intrebarea mea a carui raspuns era destul de evident.
Dupa o cateva clipe de tacere ce parca au insemnat un mileniu, mi-a raspuns scurt.  Atat de scurt si fara explicatii incat mi-a sfasiat sufletul in bucati.
"-Nu!"

Un raspuns simplu dar din care poti extrage o mie de intelesuri. "Nu, nu te-am iubit!", "Nu ai fost niciodata suficient de buna pentru mine!" , "Nu pentru ca nu semnifici nimic in viata mea."...Asta imi insiruiam singura in cap. Simplul lui raspuns ma dărmă. 
"-Da-mi inapoi ceea ce ti-am imprumutat! Da-mi inima inapoi!" Am strigat spre el cu lacrimi in ochi. Deja nu mai puteam respira din cauza durerii mari ce o simteam in inima. Cine are impresia ca nu exista sentimente,ca inima are rolul doar pentru a pompa sangele ce ne curge prin vene si ca doar creierul concepe niste senzatii ce te fac sa simti ca iubesti, inseamna cu nu a trecut prin ceea ce trecusem eu atunci. Ma simteam pustiita, goala pe interior. Inauntrul meu nu mai exista decat negru...un gol infinit. 
El decat a ras amar apoi mi-a aruncat acele cuvinte pline de venin.
"-Ia-o...oricum nu a fost decat o dragoste neimpartasita! Credeam ca m-am indragostit de cine trebuia dar m-am inselat!  Nu esti decat o plictisitoare!  A strigat si el la randul sau apoi a plecat izbind usa cu putere in urma sa, lasandu-ma in genunchi in mijlocul patului.  De atunci nu l-am mai vazut decat intamplator cu o blonda siliconata. Atunci lumea mea s-a sfarmat in bucatele iar cerul mi-a cazut in cap. Nu am stat pur si simplu sa privesc ci am traversat strada si m-am postat in fata lor.
"-Frumos. Foarte frumos!  Sa inteleg ca ea nu este o plictisitoare ce iti sta in calea succesului tau. In cel mai scurt timp vei primi decizia nemernicule!"  El nu a facut decat sa rada arogant si sa o stranga mai tare de talie pe blonda siliconata." Am trecut pe langa ei avand grija sa ma lovesc "intamplator" de umarul sau. Apartamentul il parasisem imediat dupa ce ma certasem cu el dar avand grija sa il "redecorez". Sa aiba blonda siliconata ce şmotrui in urma artei mele de inegalat.
Nu facusem nici 10 km de la locuinta mea ca a trebuit sa alimentez la primul peco gasit in cale. In graba mea de a scapa cat mai repede de avocat, am uitat sa verific rezervorul. Cobor din masina, alimentez si intru in magazin sa platesc suma datorata si sa imi iau niste provizii pentru drum caci nu mancasem nimic toata ziua desi era ora 5 dupa-amiaza. Urc iarasi in masina si ma uit catre telefonul care il lasasem aici. Aveam un mesaj de la un numar, avocatul meu.
"Se pare ca exista o scapare pentru dumneavoastra.Daca doriti ca divortul dumneavoastra sa se termine cat mai repede, trebuie ca domnul sa semneze cel tarziu luni actele ca marti sa dam dosarul  in instanta.  Altfel vom astepta inca doua luni." 
- Perfect! Acum mai nou mai trebuie sa astept sa si divortez! Blestemat sa fi Horan!!! 
Dau cu mainile in volan din cauza frustrarii.
Incerc sa ma calmez cu gandul ca saptamana viitoare o sa fiu o femeie libera. Pornesc masina, intorc volanul si pornesc spre casa parintilor mei.
Dau muzica in blana sa nu-mi mai pot auzi gandurile negre ce apar tot mai des la adresa nemernicului.  Week-endul asta am sa il petrec in sanul familiei cu mama, tata si nătângul de frate-mio care crede ca nemernicul de cumnat al lui e nevinovat pana la capat. Totul este perfect!

______________________________________
Si...gata si capitolul 5. Cam tarziu ce-i drept dar de ceva vreme am intampinat niste probleme ce nu sufereau amanare. Am sa incerc sa public cat de repede pot si urmatorul capitol si de asemenea inca un capitol nou la "Şoaptele seducției". Pupici si astept comentarii. 😊😘😘😘💋💋❤❤❤