Împrumutul 🔱 (Dragoste neîmpartăşită) Volumul ll

33

Daca  privirile ar putea chinui oameni, Evelyn nu era doar facuta feliuțe dar si ingropata de vie la cum o privea Derek.

-Nu aveai de gand sa imi spui, nu-i asa? Vorbi el intr-un final dupa ce isi mai calma tumultumul de emotii.

-Nu...

-De ce?

-De ce ti-as fi spus?!  Tu oricum nu ma mai voiai in preajma ta.  Era mai bine asa.  E mai bine asa.  Accentua ultima propozitie.

-Evelyn! De ce te tot încapațanezi  sa iei decizii singura? Nu imi poti spune ca nu am nici-un drept la un copil ce amandoi l-am conceput! 

-Da! Cand m-ai violat!  Daca asa iti inchipui tu ca întaresti o casnicie, violându-ti sotia, te inseli amarnic. Il acuza aproape sarind din pat.  Incepusera sa tipe deja unul la celalalt.

-Nu imi poti spune ca daca acum ai aflat de copil, situatia o sa fie roz, iar noi ne vom iubi veşnic! Daca m-ai parasit o data, o mai poti face si a doua oara la fel de usor, sau poate te intorci intre patru scanduri! Cum ii voi explica eu  copilului meu ca nenorocitul lui tata l-a parasit, si-a parasit familia pentru o amarata de misiune?! Continua ea pe un ton si mai furios decat inainte. Avea in ochii lacrimi, ce incepeau sa o  ințepe pentru a iesi afara. 

Derek dadu sa zica ceva dar se  opri si ofta si inchise ochii.

-Cum consideri! Decizia iti apartine! Intotdeauna imi voi iubi copilul si pe tine!  Nu voi renunta niciodata la el sau la noi! 

Se intoarse si pleca din incapere.  O va astepta pe hol si o va duce acolo unde va dori.  Nu era un laş.  Nu  dadea inapoi.  Facuse tot ce putuse de firea lui dar ea nu voia in ruptul capului sa il mai iubeasca.

Doar un fraier nu era capabil sa recunoasca faptul ca era infrant.  Se terimnase.  Discutia, relatia, totul.  Oricat incerca el sa  anime faptul ca se vor impaca, nu va reusi.  Ea deja il ura, el se ura.  Nu suporta gandul ca pentru misiunile lui isi riscase viata personala dar mai ales dragostea si  fericirea femeii iubite. 

Se aseja pe un  scaun de pe holul ingust.  Era deja aproape de  ivirea zorilor dupa  ceasul de la mana sa.  Se freca la ochi si ofta inca o data.
Se lasa mai confortabil in scaun impingandu-si mai mult picioarele in fata.  Era obosit, se simtea obosit.
Pleoapele incepeau sa ii cada usor, usor pana nu se mai deschisera cazand in dulcele somn.

Sunetul unui carucior cu medicamente tras il facu sa sara de pe scaun.  O asistenta ce tragea acest carucior se opri si il privi  nedumerita si urat.  Credea si el  ca era ciudat sa vezi un om mare stand pe un minuscul scaun  si care sa ocupe tot spatiul de pe hol.  Se intinse si isi inabusi un cascat.  Intra in  salon  dupa ce batu.  Iesi imediat  speriat.

-Unde este doamna din salon? Unde este sotia mea?! O intreba in graba pe asistenta ce plimba carutul.

-Doamna a plecat acum doua ore cu un taxi.  Se uita fugitiv la ceas. Era ora  8 jumatate dimineata.

-Si de ce nu am fost anuntat? Pentru numele lui Dumnezeu, e sotia mea!!!

-Doamna a plecat dorind sa nu va trezeasca.

-Serios?!  Sa nu ma trezeasca?!

-Eu mai multe nu stiu! Intrebati medicul. 

-Lasa ca stiu eu unde e.  Spus nervos pornind spre masina si plecand spre casa socrilor lui.

Intra fara a mai bate si ii gasi pe toti in  gradina din spate, mai putin pe Ethan.  stateau asezati in jurul mesei de cafea servind limonada rece si razand la un videoclip de pe tableta. Se oprira cand il vazura.  Kyle, Tamara, Lili, Roy, Scarlett...

-Derek, scumpule...  il intampina Scarlett, soacra lui. 

-Unde e? Unde.... dar se opri din intrebat cand o vazu razand si in bratele lui  Herry, Harween, Harvy sau cum  l-o chema pe ala. 

-Bine ai venit! Ii ura  nemernicul.  Evelyn e insarcinata! Voi fi tata! Se bucura el, iar Ev il acompanie. 

Pe  Derek  il apucara nervii si rasul in acelasi timp.  Nu stia daca sa rada sau sa urle in acelasi timp.

-Ce ai zis? Intreba  printre dinti.

-Voi fi tata!

Alese sa rada. Un ras nervos care ii baga in sperieti  pe ceilalti. 

-Mai repeta o data! I-o spuse calm.

-Voi fi tata... o mai spuse o ata dar de data aceasta nu atat de sigur pe el ca prima data.

Ev deja stia de ce e in stare dar nu il crezuse asa de dur pana acum.

Il prinsese imediat de gulerul camasii si il terfelise  pe iarba umeda cu ajutorul unor pumni bine plasati acolo unde trebuie.  Sigur ii vor ramane urme ceva vreme. 

Nici nu mai era constient de ceea ce facea.  Se aruncase la propriu  pe bietul om, carandu-i pumni.  In fata vedea numai scene cu el si cu  Ev tavalindu-se in pat.  Furia il orbi si mai tare. Il lovi in maxilar char daca el incerca sa riposteze.  Desi era un om rigid, pana si o fata se apara mai bine de atat.  Era molatic si nu apara cum trebuie.  Avantajul lui. 
Ii mai tranti unul in obrazul drept, apoi ii dadu un croseu de stanga in nas.

Simti o mana pe umarul sau si se intoarse vigilent pentru a-i trage un pumn persoanei bagacioase.  Se opri la timp altfel o lovea in plina figura pe Ev.
Kyle nu se bagase stiind forta cumnatului sau.  Numai de cate ori se antrenase la sala cu el, ii simtise pumni mari si grei.  O lasase  pe Ev sa preia initiativa. Poate era lasitate dar stia foaete bine ca nu o va rani. Celelalte femei  priveau ingrozite scena ce se derula in fata lor.  Roy incercase inaintea lui Ev sa il prinda din a se avanda pe bietul barbat dar primi un pumn in nas.  Si acum il simtea zvacnind de durere.

-Derek! Opreste-te! Il omori!

-Asa mult iti pasa de el, Evelyn?! Hă?  Asa de mult il iubesti?!  Nu e de mirare ca nu ma mai doreai!  Te tavaleai cu el pe la spatele meu!
Se ridica de pe nemernic doar ca sa o priveasca in ochi.  Oricum acel barbat avea sa mai zaca o perioada buna pe jos, inconstient.

Evelyn ii trase o palma zdravana.

-Nu-mi vorbi mie asa!  Cum poti spune ca  ma tavaleam cu el cand tu nu dadeai cu zilele pe acasa?! De unde stiu eu ca tu erai vreun sfant?!

-Recunoaste! Te-ai culcat cu el?

Mai primi o palma si o incruntatura  urata drept raspuns de la ea 

-Vreau divortul! I-o tranti rece in fata.

Stranse din ochi si simti cum ii cade cerul in cap cand auzi de divort.  Nu credea nici-o secunda ca se va ajunge aici.

-Vrei divortul?! Prea bine... Se pare nu pot sta in calea dragostei...

-Si eu care credeam ca nu ofer suficienta dragoste... Ii mai zise ei incet apoi pleca de langa ea spre casa.

Nu mai putea ramane acolo. Ochii il intepau.  Desi era barbat, se simtea precum un copil mic acum. Lacrimile iesisera una cate una chiar inainte de a pleca de langa ea. Nu voia sa il vada ca plange, nu voia sa il vada  vulnerabil. Pierduse  ceea ce avea mai de pret: pierduse dragostea ei si şansa de a fi tata. 
Se simtea singur, abandonat.  Simtea un gol inexplicabil in stomac. Nu mai putea face nimic.  Totul era in van. 
Din tot ceea ce avusese, pierduse tot. 
Ea doar il privise nervoasa si isi pusese mainile in san, asteptand sa plece. 
Stia ca dupa ce se departase de ea se apropiase imediat de mortul in viata de pe jos.  O auzise cum ii striga numele speriata.  "Herry"
Deci asa il chema pe cel ce ii cucerise inima  sotiei lui...