Împrumutul 🔱 (Dragoste neîmpartăşită) Volumul ll

37

Derek se lasa incatusat pentru a doua oara si ii urma pe politisti pe coridor pana ce fu despartit de cei doi care fusera imediat repartizati in camere separate de interogatoriu.

-Ai de gand sa imi scoti asta sau o sa ma interoghezi si pe mine, John? Il intreba satul si aproape iritat, Derek.

-Ziceam sa te trimit asa acasa sotiei tale sa te interogheze! Sigur scotea tot de la tine! Ranji cu subînteles John dar privirea urata si maraitul lui Derek ii ştersera imediat ranjetul de pe buze. Ii scoase catusele imediat. Se auzi un glas dres si se intoarsera.

-Domnule comandant... se grabi John sa salute. Saluta incet si Derek.

-In toata harababura asta, nici nu am apucat sa discutam! Buna treaba Horan! Daca nu erai tu, nu cred ca reuseam sa ii prindem pe nemernici. Multe dorguri ar fi ajuns din Mexic in America cu ajutorul lui Ernesto.

-Multumesc, domnule!

-Vrei sa ii interoghezi pe nemernici sau vrei sa mergi acasa?

-Fac un duş si ne vedem in 5 minute domnule! Vreau sa ii interoghez personal.

-Ma gandeam eu.... zambi acesta satisfacut,plecand si lasandu-i acolo pentru a-si face treaba.

Intra in duş se sprijini cu mainile de peretele din fata lui, inchise ochii si lasa apa fierbinte sa ii spele corpul. Se gandea la Evy. Nu mai daduse nici-un semn de viata in tot acest timp. Nici macar un amarat de mesaj. Avea sa ii trimita actele de divort in zilele ce vor urma. Daca ea chiar voia sa divorteze de el, atunci el nu va milogi pentru dragostea ei. Ii parea rau ca nu apuca sa fie tata. Chiar isi dorea un copil. Acel copil. Evelyn ii spusese tare si raspicat ca nu era copilul lui. Oare asa sa fie? Isi turna niste gel de duş luat la intamplare din dulapul lui de la sediu si putin sampon pentru a-si spala corpul si parul.
Ce bine ar fi fost daca amintirile cu ea ramaneau pierdute... atunci nu mai avea parte de atata suferinta. Dadu cu pumnul in perete, o lacrima curgandu-i usor pe obraz, amestecandu-se cu stropii de apa ai apei călduțe. Nu ar mai fi fost atat de distrus. Se simtea incomplet, un gol mare si negru ii pustia inima. Era un chin corvârşitor de care el nu mai avusese parte pana acum, iar acum ca îl cunoştea, voia sa moara numai sa nu mai simta acea durere.
Auzi o bataie in usa de la intrarea in dusuri. Era John. Si uitase de treaba pe care urma sa o faca din cauza gandurilor ce il napadisera. Il intreba daca e gata. Ii raspunse fugitiv, se clati si iesi din dus. Se sterse cu un prosop pe care il arunca imediat pe jos. Se imbraca cu boxeri curati, o pereche de blugi negri si o helanca gri, subtire si elastica peste care puse o vesta neagra, specifica politistilor si uniformri sale.

Intre timp cei doi fusesera interogati dar nu scoasera nici-un cuvant din ceea ce ar trebui sa marturiseasca. Doar injurau si tipau cat ii tineau plamanii ca vor un avocat. Apoi fusera mutati impreuna.

-Daca marturisiti acum, o sa primiti o pedeapsa mai usoara. Profitati de sansa! Le raspunse un politist de culoare, pana in 45 de ani, cu un ton calm.

-Tony unde e? Intreba burtosul ce inca se considera sef. Ii era teama ca acel insignifiant om va marturisi totul. Nu avea incredere in nimeni in afara de propria-i persoana. Nici macar in Luke.

-Sam! Nu te mai chinui! O sa marturiseasca ei totul pana la urma! I se adresa celalalt politist, un mustacios cam de aceasi varsta. Cat despre omul tau, o sa vina imediat si el.

Se uitara unul la altul si zambira.
Cei doi excroci se uitara si ei unul la altul. Luke dadu cu mainile incatusate in masa. Le era teama de faptul ca Tony ar putea marturisi ceva. El era singurul din banda care stia mai mult decat ceilalti. Nu tot dar suficient cat sa ii dea in gât.

-Sefu' ce facem daca gandacul ala scuipa ceva? Sopti spre grasan cat timp politisti discutau intre ei. Pareau ca mai mult aveau chef de barfa decat sa ii interogheze. Halal politisti.