Împrumutul 🔱 (Dragoste neîmpartăşită) Volumul ll

19

De o saptamana se chinuia sa ii aduca memoria inapoi.  Se plimbasera prin toate locurile posibile si cunoscute lui.
Isi amintise doar lucruri marunte, ca facultatea, prietenii lui, locul lui de munca dar in nici-un caz nu isi aducea aminte de ea si de relatia lor tumultoasa.
Fusesera la doctor.  Acesta o pusese in tema cu faptul ca  unii oameni nu voiau sa isi aduca aminte de ceva ce i-a marcat.
Astazi avea sa se relaxeze.  Nu mai voia sa  plece nicaieri.  Se rezemase de canapea gemand de  placerea data de acel repaus.  Repaus care nu dura mult.

-Evelyn, trebuie sa merg urgent la banca sa dau cateva semnaturi. Vrei te rog sa ma insoțesti? Practic esti mana mea dreapta.

Ea se stramba din nas, isi dadu ochii pe spate si  se batu pe picioare cu palmele, ridicandu-se invinsa. 

Fusta ei gri, conica si bluza ei crem inchis erau acum cocolosite pe ici pe colo, dar ei nici ca ii pasa. Voia doar sa scape odata de acest coşmar in care isi facea rau singura. Numai gandul ca doarme cu el sub acelasi acoperiş, o facea sa se simta  ciudat.

-Hai sa mergem! Ii spuse ea si pleca  inainte luand cheile pentru a inchide.

El doar o urma tacut. Urcara in masina, ea la volan.  Nu voia sa  aiba parte de vreun  accident in cazul in care el s-ar fi simtit rau.  Doctorul ii interzisese sa conduca o perioada.

Pe drum,avu parte de liniste ca sa contempleze. El privea pe fereastra, stand  comod in scaunul sau. Abia se obişnuise cu maşina lui, zilele trecute fusese pentru prima data cand  urcase la volanul ei. Ea statuse pana atunci numai in dreapta sau isi condusese propria masina.
Saptamana in care statuse cu el, fusese una atat uşoara cat si chinuitoare pentru ea.  Uşoara pentru ca el incepea sa isi aminteasca  cat de cat despre viata lui, iar ea nu va trebui sa isi petreaca atat de mult timp in prezenta lui, chinuitoare pentru ca  tocmai, se afla in prezența lui. Incerca sa evite pe cat posibil micile atingeri pe care  nu era sigura daca le facea intamplator, scurtele priviri pe care i le dadea  cand el nu era atent, dar mai ales, era o tortura sa stie ca doarme  intr-o camera situata langa a lui. Era ciudat.
El fusese  de-a dreptul ciudat.  Primea mai multa atentie  decat primise in ultimele lor luni de casatorie.  Era ca si cum totul o lua de la capat... Oh nuu... doar nu...
Ea puse frana brusca si opri motorul apoi il privi.  El isi intoarse privirea de la fereastra.  Ajunsesera. 

- S-a întamplat ceva?

-...Nu....ingana ea intr-un final, absorbita de ganduri. ...Nu s-a intamplat nimic...

Coborâră  din masina si pornira spre banca.   Remediasera situatia  cat timp el fusese  in starea de amnezie totala.   Nu lipsea nici macar un dolar din seif, iar hotii erau o parte  in mormant, o parte in spitalele din penitenciare.
Inca nu stia ce se intamplase atunci si ce era cu  Derek  de era asa de bine dotat in materie de arme si cunostiinte in tehnici de lupta.
Avea vaga banuiala ca nu era ceea ce parea, un  detinator al unei banci.

Intrara in birou si  se aşezara.  El pe scaunul sau dar nu inainte de a-i lua si ei un scaun langa el.  Ii zambi  frumos, iar ea  se aseza fara a mai zice ceva. 

Era o bariera intre ei pe care o pusese ea de la bun inceput.  Era mai bine asa, pentru sufletul ei ranit. 

O nevoie  acuta de a face pipi, o lua pe nepregatite.  Se ridica brusc si inainta spre uşa.

-Evy, esti in regula? O intreba el precaut.

-Da, sunt bine! Am nevoie doar la baie! Si nu imi mai zice asa! I-o reteza ea privindu-l urat.

El doar rase de incapatanarea sotiei sale si  o lasa sa plece, el jucandu-se cu un pix.  Avea actele in fata. 
Le lasa momentan.  Stia exact ce trebuie sa faca, ce sa semneze si cui.
Se lasa purtat insa de ganduri. 

Era contient de bariera pe care o pusese frumoasa lui soție intre ei.  Stia ca nu avea şanse prea mari la ea.  De cand se trezise pe patul  de spital si o vazuse asa speriata si ingrijorata pentru el, inima ii rata o bataie apoi o luase ca nebuna la goana.  Aparatele incepusera sa  piuie, iar asistenta fugi imediat spre doctor.
Acesta daduse vina pe impactul  amneziei dar el stia de ce ii batuse inima asa.  Fusese pentru ea, femeia pe care o iubise inca din liceu si care se afla la capataiul lui.  Mai mare ii fu surprinderea si bucuria cand afla ca acea  fiinta ii era  soție.  Ce facuse el atat de bun  incat sa fie rasplatit cu un astfel de dar?!
Incepuse sa isi recapete din memorie dar doar cat tinea de slujbele pe care le avea.  Da ştia ca avea doua, stia in ce consta si una si alta si mai stia ca una dintre ele era foarte periculoasa.

In privinta lui Evelyn nu isi aducea aminte mai nimic.  Noaptea avea niste coşmaruri dar si niste vise de-a dreptul erotice cu ea. 
Ii placea sa o tina aproape de el.  Ii placea compania lui.  Adora cum se supara si imbufna, dar si cand inchidea ochii atunci cand o atingea.  In vis, facea fel si fel  de lucruri licentioase  cu ea, in viata reala, nici macar nu o sarutase.  O privea in tacere si simțea ca ceva inauntrul lui  ia foc. Era frumoasa, inteligenta dar mai ales blanda si rabdatoare cu el.  Avusese rabdare chiar si atunci cand el incercase sa justifice un lucru ce nu era  cum credea el.  Ii explicase calma ca unui copil cum si care era situatia. 
Nu vorbea prea mult despre relatia ce o avusesera dar  nici despre despartirea dintre ei, iar pe el asta il enerva.  Voia sa afle ce a facut si  ce nu a mers.  Poate putea sa repare. Sau daca nu o mai iubea? Nu...asta era imposibil pentru ca se indragostise deja a doua oara de ea.