29

5.4K 363 25
                                    

Trecusera minute bune de cand sotul ei era inauntru cu acea roşcata.  Ea astepta rezemata de capota masinii cu   Aston.  Privea spre cafeneaua in care se afla el.  Norocul lui ca se pusesera intr-un colț, la fereastra.
Evelyn nu rata nici-o mişcare de-a lor.

-Linisteste-te! Daca era sa te inşele, o facea pana acum de 5 ori! Nu ai vazut cum il priveste si cum incearca tipa sa il atraga?

-Ooo...ba am vazut!  Marai ea dand cu pumnul  in capota.

-Usor... nu o va face!

-Zau? Poate ca nu o va face ca sunt eu aici dar stiu foarte clar ca a facut-o! L-am vazut cu ochii mei!

-Ba nu a facut-o! Nega el, fluturand din mana si vorbind ca si cum  ar fi zis  ceva banal.

Ev marai din nou si il privi urat.

-Stiu ce am vazut! Am fost acolo. Ii arunca ea cuvintele cu ura.

-Stiu ce ai vazut! Am fost acolo! Ii spuse  de asemenea Aston, si o lasa incurcata, luandu-si o țigare din pachetul lasat in masina.

-Ce vrei sa spui? Dar el nu o baga in seama. Ea insista.

-Hei! Ce vrei sa spui?! Veni de data aceasta langa el.

-Treci in masina! Acum! Ii spuse el tragand-o de mana cat de repede putu. Trecu in spate, in timp ce  Aston in fața.

Ea facu intocmai cand vazu namilele de barbati ce intrau in cafenea.  Scosesera pistoalele inca de la intrare.

Inima lui Ev  batea din ce in ce mai tare.

-Aston, scoate-l de acolo! Il imbranci de umeri privind fara incetare spre fereastra.

-Ai rabdare! Lasa-l ca stie ce face! Spuse el calm.

Ea nu era deloc calma!  Se temea pentru viața soțului ei.  Nu voia sa il piarda.

Se plictisise deja de femeia din fata lui.  Ii evita ingrețoşat cateva atingeri. Femeia din fata lui arata ca un zombie.  Avea cearcane proeminente, parul ciufulit si  isi tragea nasul mereu. Pe sub hanoracul mare si ponosit  putea jura ca femeia acea nu  cantarea mai mult de 40 de kilograme.  Sa nu mai zica de manecile ce cu siguranta ii acoperea bratele ciuruite de  ace. Nasul ii era rosu.  Se mira cum de tipa mai era constienta.

-Nu credeam ca  un baiat asa draguț va fi trimis aici.  Vrei sa mergem dupa undeva sa stii tu... isi mai trase nasul o data. 

-Cu toate ca oferta ta suna foarte...tentanta, voi spune pas! Seful ma asteapta!

-Bine, bine! Esteban are de gand sa se intalneasca cu  Gregory si Luke in mai putin de doua saptamani  pentru un transport urias. Gasca va fi mare, iar daca Gregory va incerca ceva, Esteban si ai lui îi vor lichida pe loc pe el si pe oamenii lui. La fel si cu politia. Nu vor ierta nici-unul din gabori.

-Uite-ti banii! Ii arunca el o stiva de bani. Acum uita ca ai vorbit cu mi...se opri cand vazu namilele ca intrara pe usa.

-La dracu! Lasa-te jos! Ii spuse el roscatei, bagandu-se sub masa si incarcand pistolul ce il avea la spate. Haosul se produse in jur cand ce doua matahale scoasera armele, iar oamenii incepura sa fuga spre iesire tipand. Roscata nu mai avu timp sa intre sub masa ca un glont ii ateriza in cap. Cazu lata.

Derek trase in picioarele unuia dintre acesta si il doborî.  Pe celalalt il impuşca direct in cap si cazu ca secerat. Profita de starea celui inca in viata si iesi de sub masa cu arma indreptata spre el.

-Cine v-a trimis? 

Dar namila tacu. Zăcea pe spate cu picioarele ciuruite.

-Spune! Il obliga tragandu-i un glonț in piciorul stang, cel mai putin afectat.

-Esteban! Spuse acesta printre chinuri.

Derek nu il ierta insa si-i trase un glonț direct in cap. Stia ca daca il lasa sa scape cu viața, viata lui va fi in pericol.  Invațase ca in astfel de situații nu trebuie sa ai mila.

O lua la fuga spre iesire si deschise usa masinii lui  Aston. 

-Stan, ia-ti duba ai fugi! Sunt sigur ca nu doar aia au fost. 

-De ce ii spui Stan? Il intreba speriata Evy. 

-E numele meu de cod! Spuse Aston si  iesi din masina.

-Ev, mişca in fața! Acum! O repezi  Derek urcand la volanul masinii lui.

Ev nu protesta caci stia ca nu era de glumit.  Respirase usurata cand il vazu ca iesise  din restaurant teafar.

Demara in tromba si ocoli pe o şosea pustie, ce iese din oras.  Se asigura ca nu e urmarit. Nu putea sa se duca acasa acum, stiind ca se putea trezi oricand cu  musafiri nepoftiți la uşa.

-Imi explici si mie ce se intampla?

-Ev, nu am timp! Cauta el sa incheie subiectul stiind ca  trebuia sa fie atent.

-Dar cand ai timp?! Ma iei ca o marioneta si ma invarti de colo-colo fara sa imi dai macar o explicatie amarâtă! Spune-mi ce se intampla! Tipa spre el suficient de tare incat sa poata sa ramana fara timpan. 
Derek scraşni din dinți si semnaliza dreapta, la marginea drumului, langa o padure.  Intra cu masina cat considera ca nu se mai obsrva. Era un dum aproape şters, neasfaltat.

-Ce vrei sa stii? O intreba calm dupa ce opri motorul. Geamurile fumuri le acorda intimitatea de care aveau nevoie.

-Ce se intampla, in ce esti implicat? Nu incerca sa cauti scuze penibile caci ceea ce am vazut eu aici si la banca, te contrazic  fara dar si poate!

-Ev, la naiba! Sunt agent secret!

- Ce?! Ramase ea masca.  Avea impresia ca e implicat in ceva mare dar nu asa de mare.  Mai degraba credea ca e vre-un mafiot sau ceva.

-Lucrez la misiunea asta de mai bine de 2 ani. Dinainte sa te reintalnesc pe tine.  Banca e doar o acoperire de-a mea din care castig si bani frumosi.
Misiunea asta e atat de importanta pentru altii incat m-au obligat sa te gonesc de langa mine.  In primul an  si chiar si acum, eram des verificat de catre mafia in care sunt infiltrat.  Am ajuns ca o a doua mana dreapta pentru capul rautatilor.

-Nu te cred! M-ai tratat cu raceala, m-ai inselat! Cum e posibil sa faci asa ceva?

-Am fost obligat sa te tratez asa.  Daca se afla de tine, mi se afla adevarata identitate, si mai rau, te omorau. Decat sa te stiu moarta, mai bine sa ma urasti! Nu merit dragostea ta!

Se teezi cu o palma.

-M-ai inselat ca sa te urasc?! Afla ca o fac de...

-Nu te-am inşelat, bine? O prinse el de maini cand era cat pe aici sa mai primeasca una. Aston a fost in ziua aia acolo, nu o alta femeie!




Împrumutul 🔱 (Dragoste neîmpartăşită) Volumul llUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum