Împrumutul 🔱 (Dragoste neîmpartăşită) Volumul ll

34

Intră pe unde venise. Vazuse clar silueta lui Ethan la fereastra biroului sau imediat dupa ce se certase cu Evelyn, dar preferase sa mearga mai departe spre iesire. Voia sa plece cat mai repede din casa asta sufocanta.

-Derek! Il striga din birou,socrul lui, cel putin inca ii era socru.

Ofta si se opri din drum. Facu cale intoarsa spre birou unde gasi usa intre-deschisa.
Statea la birou, cu o postura impunatoare, jucandu-se absent cu un pix.

-Ia loc, il pofti, facandu-i semn spre scaun cu mana, fara a adauga altceva.

Se facu liniste pentru un moment, amandoi cazand pe propriile ganduri.

-Cum esti? Il intreba sincer si pentru prima data simti ca ii pasa cuiva.

-Nu conteaza cum ma simt... spuse el privind in alta parte decat fața lui Ethan, strangand cu putere manerul scaunului.

-Derek, nu te costa nimic sa spui ce simti. Nu te ascunde. Te cunosc inca de cand te tineai in liceu dupa fundul ei.

-Ba nu-i adeva...

-Nu nega! Rase socrul lui, stramband din nas. Stiu si cand te-ai culcat cu ea prima data, aici, la mine in casa, in dormitorul ei.

-De unde...? Se inrosi de rusine cand auzi asta din gura propriului socru.

-Am proprile mele surse si multumeste-te cu faptul ca te cunosc indeajuns incat sa stiu ca nu o poti rani, nu cu adevarat. Acum, cum te simti?

-Sincer, ma simt oribil! Şi-a batut joc de mine! Ea, sotia ta, fiul tau, nora ta, prietenii mei si măscăricul ala. La spital nu voia sa imi spuna de sarcina si imi confirma cu greu faptul ca eu sunt tatal acelui copil ca mai apoi sa ma trezesc ca dispare din spital si apare aici la bratul altui barbat ce sustine ca el e tatal. Rase ironic... un zambet trist se asternu pe fata lui. Privea in gol, spre parchetul lustruit dar parca vedea doar negru in fata ochilor si atat. Avea lacrimi in ochi. Nu credea ca se va ajunge pana aici.

Ethan tacu si il asculta in liniste, digerand parca tot ceea ce i se spune.

-Culmea ironiei e ca eu am trecut cam prin aceasi situatie. Eu nu mi-am vazut copilul pana la varsta de aproape 3 ani. Pana la urma tu al cui crezi ca e? Il intreba mangaindu-si barba usor crescuta dar inca tanara.

-Bineînteles ca e al meu. M-am ocupat personal de asta...cert e ca acum vrea sa divorteze.

-Lasa-i un timp si ai sa vezi ca lucrurile se vor rezolva de la sine. E speriata de ideea ca va avea un copil.

-Sper si eu sa fie doar asta...altfel eu nu raspund de faptele mele si nici de moartea papagalului! spuse ridicandu-se de pe scaun si inaintand spre usa.

-Derek! Il opri din mers, facandu-l sa se intoarca doar cat sa-l priveasca.

-Da?

-Sapa in cele mai mici indicii. Apropo, buna bataie! Zambi socrul sau si ii facu cu ochiul.

-Stai linistit, nu am sa iti urmez soarta de a-mi cunoaste copilul intamplator.

Derek zambi la randul sau dar slab si pleca. Iesi pe usa aceea si din casa aceea, lasand in urma tot ceea ce il lega de ea.

.....

-Esti gata?

-Am si varianta de a ma intoarce acasa, stand in fata televizorului?

-Si sa iti versi nervii in alcool ca zilele trecute?! Avem treaba! Stii foarte bine de cat timp astepti finalul ăsteia. Doar gandeste-te la tot acest timp pierdut din viata ta cand puteai face orice altceva...

Derek il asculta cu atentie pe Stan. Scraşni din dinti si lovi cu pumnul. norocul lui ca Stan nu ii putea vedea fața din cauza intunericului din masina. Isi pierduse sotia si presupusul copil doar pentru excrocii aştea. De fapt, singurul vinovat era el. El fusese cel care acceptase misiunea pentru a-i prinde pe nemernici. Dar nu avusese incotro...Era meseria lui.

Doar cand vazuse hartia pusa in custia postala, isi dadu seama imediat ce era: actul de divort. Se tinuse de cuvant pana la urma si i-l trimisese. De doua saptamani hartia statea pe biroul lui alaturi de sticlele de alcool golite.
Nu suporta ideea de a o pierde. Stia sigur ca ala era copilul lui, sange din sangele sau, rodul iubirii lui.

-Sa mergem, Stan! Vorbi incet dar destul de hotarat in timp ce isi incarca pistolul ce il purta mereu la betelia pantalonilor din spate. Stan porni masina imediat ce auzi acceptul sau. Nu voia sa mai stea nici-un minut in plus. Putea sa se razgandeasca oricand.

...

-Tony, ne intalnim la podul parasit in 10 minute. Lois vine cu marfa. Tu ia duba si adu baietii.

-Stan, tu te duci cu cealalta duba.Vor mai fi inca doua masini sub pod, in caz de pericol. Va astept aici intr-o ora.

-Da, şefu'! Spusera toti in cor.

-Doar sa incercati sa ma tradati ca site ajungeti! Daca vedeti gabori, nu pierdeti marfa. Mai bine sariti direct in bataia gloantelor politistilor decat sa va intoarceti fara ea sau bani.

Ii ameninta burtosul in timp ce dadea ture in fata lor, facandu-le "instructajul". Doar sunetul bastonului scump pe cimentul vechi si uzat se mai auzea.
Erau in jur de 20 de oameni in afacerea din seara asta, toti cu cazier si recidivisti, niste obiecte "de valoare" in mainile politistilor.

Toti tacura. Stiau cat de periculoasa e afacerea dar mai ales cat de insetat de sange si razbunare era vampirul asta sugator de bani.

Se urcara in dube, masini si plecara.
Fusesera controlati inainte sa intre in depozitul vechi si ruginit, ascunzatoarea perfecta pentru niste sobolani infecti ca si cei din incapere. Numai gandul ca respira acelasi aer cu ei il facea sa intre cat mai repede in dus si sa se spele atat pe exterior cat si pe interior.
Stiau ca erau pe cont propriu in aceasta seara, iar colegii nu puteau sa ii ajute. Nu aveau cum sa puna microfoane pe sub haine asa ca improvizasera. Stiau ce trebuie sa faca, doar planul trebuia sa mearga bine şi in curand se va putea retrage in linistea si singuratatea din apartamentul lui.

Inainte sa plece, boşorogul acela lacom le daduse cate o statie pentru a putea comunica.

-Tony, receptie, ma auzi?

-Da, şefu?

- Sa nu uiti ca trebuie sa ii iei prin surprindere pe ceilalti. Tu trebuie sa ii lasi pe ei sa treaca primii si apoi sa le blochezi iesirea in caz ca vor sa plece.

-Da, şefu'! Inca ceva!

-...da, Tony? Ofta şeful sau.

-Nu era mai bine ca si Oliver sa stea in spate? Cu fața asta a lui, sigur ma opresc 10 echipaje! Rase el pe seama celui care statea in fața, langa el. Acesta de langa il privi urat si marai.
Oliver era un tip periculos, chel, plin de tatuaje si cu o privire demna de ucis alaturi de o cicatrice urata ce se intindea pe jumatate de chip, de la frunte pana la barba, crestandu-i ochiul si obrazul drept. Din cauza faptului ca statea in fata, langa Derek, sigur avea sa fie totul ruinat.

-Tony! Nu mai rade! Oliver, treci in spate! Marai burtosul nervos prin statie.

Oliver ii mai trase o privire urata ca mai apoi sa iasa din masina si sa treaca in spate.

Derek zambi in sinea lui. Deja voia sa scape de toti.

Porni din nou masina dupa ce o trasese pe marginea şoselei, bloca uşile si dadu muzica tare.
In noaptea asta avea sa se distreze pe cinste.....si sa rupa oase!