Dincolo de limite

4~Cina de început~

....Văd un bărbat înalt, blond, cu ochii albaștri, îmbrăcat la costum negru cravată și toate cele...

Avea un zâmbet prietenos, și mă privea fix. Ceva din zâmbetul ăla nu îmi oferea încredere. Iar ochii de un albastru șters dar foarte bizar și rece.

Are o poziție încrezătoare și impunătoare. Acea poziție arăta cruzime și viclenie. Nu era ca Aiden care inspira frică și respect, impunere și intimidare, iar când zâmbea o făcea dacă o dorea el nu pentru a obține ceva, nu pentru a înșela precum bărbatul din fața mea.

Toată această superficialitate mă face să strâb puțin din nas și să deschid gura înemn de dezgust.

Omul arăta bine dar era perecum o pisică albă, extrem de înselătoare și periculoasă, nu îți dorești să ai de aface cu asemenea oameni.

Asesta înaintează spre mine și întinde mâna spunând:
—Bună Madison, eu sunt Daniel Willyams. Mă bucur să te cumosc! Abordează un tot extrem de prietenos dar se vede că nu e natural. Dar mai bine așa decât sa fie un bădăran. Dau mâna cu el mai în silă și spun:
—Mda... Și eu...mă bucur să te cunosc... Îmi retrag repede mâna și le duc pe amândouă la spate. Mama fiind ușor agitată spune:
—Hai sa ne așezăm. Nu vă faceți griji domnule e doar ... foarte surprinsă. Știți cum e prima dată. Eu fiind așezată picior peste picior pufnesc ironică.

Auzi la ea e prima dată! Ah! Cum poate să mă oblige să fac asa ceva!?  Cei doi încep să vorbească și după câteva minute din acea cameră se aud urlete și fluierături apoi pe ușă o fată blondă este scoasă și trântită la pământ de un băiat.

Un blond puțin înalt îmbrăcat cu trening. Aceasta se încolăcește acoperindu-și capul cu măinile. Toți se întorc cu capul la acea șcenă iar băiatul zice iar:
—Hah! Ar fi bine să fi mai cumine și mai fidelă altfel nu o să ajungi nicăieri! Mai alesc că ești o provenită! Râde iar zgomotos. Alții din spate  îl încurajează și râd. M-am săturat, deja e prea mult! Mă ridic de pe canapea iar mama strigă în spatele meu:
—Madison unde te duci?! Nu îi răspun eu doar mă îndrept spre acea fată și o ajut să se ridice. O apuc de mână și o ridic zâmbindu-i.

Fată e îmbrăcată destul de sexy dar chiar și cu tocurile uriașe din picioare își recapătă repede echilibrul și îmi zâmbește la rândul ei.

Băiatul acela strigă din spatele meu:
—Hei! Fato! Cine te crezi de te bagi unde nu te privește! Am revendicat-o trbuie să accepte!! Valea păpusă!! Deja mă zgârie pe creier! Mă întorc la el și îi dau o palmă apoi îl împing.
—Cine mă cred?! Cine mă cred? Eu zic că sunt un  om normal care nu îi bate joc de alte persoane doar pentru a se simții superior!!! Frate ești complet sărit!
—Vai pisi se dă deșteptă?! Tai-o până nu ma enervezi! Se apleacă doar puțin având mâinile încrucișate.
—O tu ești un nenorocit misogin!!! Nu ai nico un drept! Dacă o revendici înseamnă că trebuie să stea cu tine nu că ai dreptul să o bați doar fiindcă nu poți să te bați cu băieții ceilalți!! Ridica palmă și vrea să dea mârâind printre dinți.
—Curvă nenoro-
Nu mai apucă fiindcă cineva din spate îi apucă brațul și îl izbește de perete. Mă uit mai bine și descopăr cu stupoare că este Aiden care apoi strigă la el:
—Dacă te atingi de ea o să te duci dracu' și nu datorită mie ci lui! Și arată spre acel Daniel care se ridică și se uită la cei doi.
—Hunter! Esti o lichea! Aiden îi dă un pumn în stomac și blondul ajunge pe jos.
—Ascultă la mine javră, nu mai comenta și ai grijă cum te porți cu fetele! S-ar putea să nu mai poți venii aici! Eu stau în fața fetei și o dau mai în spate când văd că băiatul se ridică de jos.
—Mai vorbim noi Hunter! Pleacă spre  recepție, spre hohlul principal adică spre ieșire.

După ce nu se mai vede toți se întorc unde erau, Daniel se așează iar eu mă duc mai aproape de Aiden.
 —Deci numele tău de familie e Hunter... Mersi.
—Mda... Cu plăcere dar ai grijă să nu te mai bagi în belele! Îmi ciufulește părul și trece pe lângă mine. Dar îl prind de mânecă și îi zic:
—Hei! Nu mă mai trata ca pe un copil! Nu sunt atât de  mică pe cât crezi! El se întoarce apucându-mă de mână.
—Tu cauți ceartă?! Te-am ajutata. Mi-ai mulțumit. Te-am avertizat! De unde ai tras conclizia asta?! Ah! Parcă mă ia la mișto! Mai bine închei cu el deșii este un adevărat mister, nu vreau un alt superficial în cercul meu de prieteni așa că îi raspund:
—Bine lasă! Mă întorc către fată și o întreb:
—Cum ești? Aiden  oftează, iar pașii lui se aud cu se îndepărtează. Fată zâmbește și zice:
—Poate ar trebuii să  fi mai drăguță cu el, cred că ar vrea să se apropie de tine.
—Mmhm..... Mmmbine dar spune te simți mai bine?
—Da...mersi... Se schimonosește puțin.
—Madison. Sunt Madison Smith.
—Mersi Madison eu sunt Molly Brookenly. Încântată! Să îțeleg că tu ești cea nouă.
—Doamne! Dar ce se îmtâmplă, mereu e așa la o noi venite?!
—Nu dar tu ești diferită.
—Poftim dar de ce?
—Hai să mergem afară pentru a putea vorbii în liniște. Mergem până la fântâna din fața hotelului și ne așezăm pe banca din fața acesteia.
—Deci? Întreb nemaiputând să aștept. Sunt foarte nerăbdătoare să aflu măcar o parte din explicațiile dorite.
—Păi... Tu fiind viitoarea însoțitoare a domnului Willyams, iar acesta este umul din principalii sponsori ai acestei stațiuni... Da, daca te întrebai ce e clădire asta mare noi îi zicem o stațiune. Bine deci revenind, tu ai legătura asta datorită mamei tale care a fost una din cele mai apreciate și stilate femei de aici și la felul cum te tratează și la câte îți acceptă Daniel înseamnă că își dorește mult să îi fi însoțitoare. Mai ești tratată așa și fiindcă tatăl tău este unul din cei mai mari mafioți internaționali și e cam cel mai important sponsor al stațiunii. Mare păcat de mama ta că a murit.
—Ce? Mama e bine vorbește acum cu Daniel ăla și tata e avocat! Despre ce vorbești?
—Ăuu... Ție nu ți-au spus. De undeva din spre intrare se aude vocea unui baiat.
—Molly! Mai bine ai venii! Trebuie să rezolvi ceva. Oftează și zâmbește apoi se ridică și spune:
—Scuze... Trebuie să plec. Mai vorbim bine? Eu rămân cu fața ușor strâmbată dar îmi scutur ușor capul și spun:
—Dacă îți mai face cineva ceva spuni! Nu au dreptul ăsta ok?
—Bine...atunci...ne mai vedem Madison.
—Spume-mi Madi.. Zâmbește și chicotește ușor.
—Bine... Ne vedem... Spune îndepărtându-se.
—Pa Molly! Îmi face semn cu mâna chiar fiind cu spatele.

O urmăresc cum intră până dispare. Mă trântesc înapoi pe bancă și oftez gândindu-mă că trebuie să mă întorc acolo, în încăperea aceea sufocantă în ciuda mărimii sale. Îmi las capul ușor pe spate și inspir aerul rece înviorător.

Deodată  cineva se așează lângă mine și îmi îndrept poziți deschizând ochii. Îl văd pe Aiden cu coatele pe genunchi și palmele împreunate văzându-se ușor profilul din care se eviedențiază buzele roși întredeschise pe care iese un abur abia sesizabil.

Oricum e destul de frig pentru o seară de mai. Îmi întind picioarele și le pun unul peste altul iar el își aduce o mână după unerii mei. Îmi pun ușor capul pe pieptul lui și îmi înfăsor mâinile în jurul său.

Parfumul lui proaspăt, bărbătesc se simte foarte bine cu mirosul de brad, iar căldura corpului său îmi oferă o relaxare de care am nevoie. Stăm așa o vreme, până spun:
—Văd că și tu ai avut o zi grea.
—Nu mai grea decât a ta, în plus partea cea mai grea  dabea acum începe și se va sfârșii la răsărit. surâde ironic, iar scârba i se citește pe chip.
—De ce? Ești vampir? Te duci să vănezi femei tinere? El chocotește ușor.
—Să zicem doar că am o întâlnire și nu va decurge foarte calm...sau diplomat. Zâmbește ușor...obosit; apoi mă freacă pe spate și se întoarce către mine.
—Deci, te simți mai bine?
—Mda, dar tot trebuie să mă întorc acolo. ofetez și îmi trosnesc degetele făcând asta să pară întoarcerea la război.
—Să ști că Daniel nu e așa rău. Adică... Nu se poartă așa rău cum ai văzut că o fac băieții de la jocuri. Ăia sunt niște drogați  care normal se ocupă cu droguri. Altfel nu pot să se poarte.
—Tâh! Willyams ăsta e tare fals. Nu am încredere în el.
—De ce îmi spui mie asta?
—Păi... Doar atât am putut să spun fiindcă nu găsesc nicium motiv rațional. Oare de ce o fac defapt?
—Am înțeles, nu mai poți de dragul meu! Spune râzând. Mă îndrept și îi dau un pumn în braț.
—Auuu!! Drace! Dai mai tare decât credeam! Își freacă brațul, iar eu îmi dau ochii peste cap.
—Sigur! Că ai și simțit!
—Adica ce vrei să insinuezi? Căaș fi vreun nesimțit? Spune prostinduse prefacându-se suspicios, ridicând o spânceană.
—Vreau să spun că nu are cum să te doară pe tine lovitura mea deoarece mai acum o jumătate de oră i-ai rupt spatele blondului ăluia. Aiden începe să râdă și mă împinge cu umărul. Râd la rândul meu și îmi pun o mână în jurul gâtului său el fiind ușor aplecat și spune:
—Bine recunosc nu m-a durut dar... Chiar dai mai tare decât mă asteptam. Se ridică și îmi ciufulește părul, mă ridic și eu.
—Ce să zic, nu subestima o fată. Nu fi misogin! Spun făcându-i cu ochiul. Plec spre intrare dar mă opresc și mă răsucesc uitându-mă la el.
—Hei Hunter!.... Succes! El râde și scutură din cap lent uitându-se în jos cu mâinile în buzunar.
—Mersi Madison! Zâmbesc și plec hotărât către mama.

Intru pe ușa acelei camere și văd.....