Dincolo de limite

17~Prima revendicare ~

A trecut o săptămână. De înmormântarea mamei s-a ocupat Alexio. Am plâns. Iar. Și m-am simțit ciudat de eliberată după. Am plâns pe tot parcursul "ceremoniei" și am plâns și după, cu Aiden.

Nu am ajuns sa ne sărutăm din nou. Din fericire, sau din pacate... Nu știu. Chestia de duminică a fost derutantă. Deșii, nu i-am spus nimic despre asta și am sperat sa nu bănuiască ceva fiindcă știu că pentru el totul a fost....un accident. Nedorit și...uitat...

În fine, ăsta e doar un mic detaliu, fiindcă toată saptămâna a fost un fel de proces de schimbare a statutului meu. Angajații și clienți de le stațiune au început să mă trateze ca o proprietară.

Mi-au cerut parerea chiar și când au vrut să schimbe culoare gresiei din baia camerei o suta trei. E ridicol! Nu am văzut nicio diferență între portocaliu apus de vară și porocaliu piersică. Designer-ul mi-a pălăvrăgit o oră până a venit managera și a ales o culoare, cel mai probabil la întâmplare.

Însoțitoarele au început să mă trateze ca o atotștiutoare și cea mai divină persoană de sex feminin din univers. Mi se pare absurd cât de mult se schimbă oamenii în funcție de statut și influență.

Singurii care nu s-au schimbat au fost Molly, Mex și Jaxon, el rămânând la fel de sceptic în privința mea. Și sincer îmi place asta, un om care își exprimă opinia liber și îți spune pe față dacă nu te place.

Primul an de liceu s-a sfârșit cu o "ieșeală" ca între colegi, care a fost ok. Dar nu se compară cu ieșirile pe care le-am avut cu Mex și Molly. Care normal sunt și cei mai demenți oameni pe care i-am cunoscut. Și care ar face cel mai dulce și adorabil cuplu din lume.

Pe parcursul săptămânii a trbuit să merg la tot felul de controale medicale. Am fost târâtă prin tot felul de instituții unde am fost pusă să semnez niște acte care duceau toate la dovedirea faptului că Alexio de tatăl meu biologic și că acum eu sunt în grija lui, iar drepturile parintești îi revin lui. Bineînțeles că Alexio a grăbit totul cu niște bani și relați dar măcar s-a terminat totul repede și am scăpat te toată tevatura aia.

Cu Aiden m-am văzut în fiecare zi după ce venea sau de ducea la job. Stau și mă gândesc, eu încă nu știu cu ce se ocupă. El știe destul despre mine dar eu nu știu prea multe despre el.

Revenind în prezent; urmează să mă mut cu Alexio, căruia nu am reușit să îi spun încă 'tată', dar nu e timpul pierdut. În plus ne-am apropiat destul de mult, dar fiind încă incomodă cu el. A zis că nu are nicio asteptare să mă acomodez prea repede și că pot să fac orice mă face fericită. Pare un om bun. Poate că anturajul l-a adus la statutul ăsta de "Infractor".

Weekend-ul e pe sfărșite fiind aproape de ora prânzului în ziua de duminică, și aștept cu un fel de  nerăbdare mutare în noua casă. Personal ador schimbările și le asimilez ușor adapdându-mă repede, de aceea îmi doresc să schimb locuință și să o iau de la capăt.

Știu a trecut doar o lună de la mutarea mea aici dar locul ăsta a devenit neprimito și un pic nesigur. În plus vreau să am o relație bună cu Alexio, chiar nu vreau să îl judec înainte să îl cunosc, așa cum am mai făcut.

Stau în pat ascultând muzică, linistită când telefonul începe să îmi vibreze arătându-mi pe ecran numele lui Alexio. Deblochez telefonul și citesc scurtul mesaj de la el.
«Madison am nevoie de tine  la recepție. Trebuie sa vorbin!»
Îmi închid telefonul și cobor repede pentru a merge la el. Sunt într-o pereche de pantaloni scurți și un maieu, deci nu ar avea rost să mă schimb. Îmi bag telefon în buzunarul pantalonilor îndreptându-mă spre clădirea principală.