1~Totul are un sfârșit...

70 9 0
                                    

  Astăzi vineri îmi încep ziua cu niște muzică. Ca fiecare zi de altfel.

Dansez prin cameră îmbrăcându-mă și pieptănându-mi părul într-o coadă în vărful capului din care părul meu negru cade pe tot capul

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Dansez prin cameră îmbrăcându-mă și pieptănându-mi părul într-o coadă în vărful capului din care părul meu negru cade pe tot capul.

    Sunt o persoană destul de energică  și obtimistă, poate uneori aeriană, dar ăsta e un mic detaliu. Mă dau cu rimel și tuș, îmi iau ghiozdanul și sar de pe o treaptă pe alta în ritmul muzicii ce îmi răsuna în căști. Merg în bucătărie pentru a o îmbrățisă pe mama și pentru a mânca.

    Mă așez pe un scaun înalt și mă uit la mama. Femeie înaltă brunetă, elegantă, impunătoare cu ochi verzi, și un zâmbet de invidiat la fel ca și corpul ei. Am moștenit cam tot corpul de la mama, dar ca temperament nu semăn nici cu ea nici cu tata.

    Divorțată de patru ani dar nu se vede. Se poartă cu tata ca și cum ar fi cei mai buni prieteni. Cred că asta a fost problema. S-au înțeles doar ca buni prieteni la un moment dat. Măcar eu eram destul de mare atunci doisprezece ani.

     Da am împlinit acum o saptămână șaisprezece ani.  Dabea sunt în primul an de liceu și chiar și asta e pe sfârșite. Mai e o lună și clasa a noua  s-a terminat.

Mănânc tot ce îmi dă mama și mă gâmdesc la ce vreau să fac în weekend. Poate ar fi o idee să mai ies cu Layla. 

După ce îmi spăl farfuria mama se pregătește și ea să plece dar înainte să iasă pe ușă  mă privește serios și spune apăsat:
–Să te pregătești ne vom muta în altă, casă.
–Stai ce? Și de ce nu ai zis mai devreme? Mă voi muta și cu școala și unde e? Și bagajele, nu le am facute!!
–Ușor! Mai vorbim după ce vi de la școală. Iar de bagaje nu ai nevoie. Ai acolo haine! Lasă că îți explic mai în colo!

Mama pleacă în gabă, iar asta însemnă că eu voi merge pe jos. Cum să  facă mama asta? Cum de nu știam nimic?  Ceva nu e ok.

Mama îmi spune cam totul și tata la fel! Astăzi va fi o zi încărcată. Îmi iau ghiozdanul plec spre școală  cu căștile în urechi. Măcar muzica mă ajută să mă mențin mai energică. Lasă o să trec și peste asta, mai ales că nu îmi schimb liceul.

Cum ajung îi povestesc tot Laylei, după ora de fizică.
–Nu te cred! Și când a zis că plecați? Azi? De ce? Unde? Te muți din liceu? Și cum rămâne cu mine?! Poate fi atât de guralivă aproape mereu. Roșcata aproape sare pe mine.
–Nu știu nimic! Mama a zis doar că vom pleca și că nu mă mut din școală, dar am o presimțire că nu o să ne mai vedem.
–Nu! Ma duc și protestez! Asta nu e permis!
–Lasă că o să fie bine! O să mă mut o să ne continuăm anul și în vară vedem cum facem.
–Mmm...da, dar nu e același lucru..
–Hai mă, nu am promis noi că o să fim unite? Fi mai pozitivă!
–Bine.. Iuhu! Pozitivă! Spune cu cel mai mort entuziasm. O bat pe spate și o împing către următoarea clasă unde avem matematică. Profa e ok dar stilul de predare e tâmpit rău.

Dincolo de limiteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum