Dincolo de limite

13~O dimineață agitată~

 –Nu vreau să vorbesc despre asta....e complicat și neplăcut. Spune scărpinându-și ceafa cu mâna liberă. Mă uit ușor jenată la el. Nu am vrut să îl incomodez sau să îi aduc aminte ceva neplăcut. Mă ridic luând farfuria acum goală și spun în timp ce o spăl.
–Scuze...nu am vrut să te simți prost.
 –Nu-i nimic. Nu știi nimic despre mine. Nu ți-am zis. Nu e vina ta....... În fine, hai la culcare! Se ridică, iar eu las farfuria pa blat. Îl ajung apucându-l de braț și spun:
–Mâine...o să îmi explici niște chesti înainte să mergem da?
–Eu cred că ar fi mai bine să îți explice chiar el. Să vezi din perspectiva lui. Oftez și las privirea în jos.
 –Cred că ai dreptate....
 –Hai...să mergem în pat...
Își pune mâna pe spate le meu și mă conduce  la acea ușă unde e camera lui și o deschide cât de subtil posibil.

Intrăm repede și închide ușa la fel de ușor. Issabella era dezvelită și un picior de-al ei era peste ursul mare și alb pe care îl avea când ne-am întâlnit. Mă uit la Aiden și el îmi face un semn să mă așez. El se pune lânga fetiță, iar aceasta se înghesuie lângă el. Mă așez lent pentru a nu o trezii. Îmi pun capul pe pernă și o mână în jurul Issei. Fata se întoarce către mine și mă ia în brațe aruncând mai jos ursul. Îmi arunc o privire rapidă către Aiden și observ că zâmbește. Se lasă și el mai jos, cu capul pe pernă învelindu-ne. Își aduce mâna mână pe talia mea, iar cum Issa e foarte mică e ca și cum am fi îmbrățișați. Cum face asta vocea subțire a fetiței se aude spunând:
–Pitico! Dacă nu ești iubita lui, vleau să devi. Pentlu mine!
–Mh? De ce?
–Vleau să ai glijă de el! Umblă plin loculi peloculoase. Ale nevoie de glijă. Zâmbesc și o sărut pe cap.
–Bine, bine, dar acum este timpul să dormi!
–Noapte bună pitico!
–Noapte bună Issa! Din nou îl văd pe Aiden cum zâmbește. Nu după mult timp reușesc să adorm, înabușită în mirosul lui.

Se aude un zgomot și mă ridic repede în șezut uitându-mă prin cameră. Deci nu am visat, chiar mă aflu în camera lui. Se mai aude o dată acel zgomot și mă ridic din pat ieșind din cameră și mergând clătinându-mă spre bucătărie.

Deschid ușa și văd o farfurie spartă pe jos și o sticlă de ulei răsturnată pe blat, un Aiden nervos și o Samantha relaxată și amuzată. Lichidul acela incolor era și pe jos, iar când am încercat să înaintez către el am alunecat izbindu-mă cu putere de podea.

Aiden mă privește câteva clipe, abea apoi îmi dau eu seama de ce, eram doar în niște boxeri și un tricou de-al lui. Încerc să mă ridic dar alunec din nou, dar de data asta Aiden râde și îmi întinde o mână. O apuc și îl trag jos, lângă mine și începem să râdem amândoi.

El reușește să se ridice și mă ridică și pe mine punându-mă pe scaun. Acesta continuă să chicotească iar eu spun:
–Ce e așa amuzant?!
–Mh?....Nimic...nimic doar căzătura ta extraordinară. Serios, nu am mai văzut pe nimeni să aibă atâta talent la căzături și necazuri!

Asta m-a enervat destul! Mă ridic în picioare și dau să spun ceva, însă nu apuc fiindcă picioarele îmi alunecă, dar mă prind de blat și îmi recapăt stropul de echilibru spunând:
 –Vai, dar tu cine te crezi?  Judecătorul Curții Supreme al ganaxiei?! Eu nu am necazuri mereu, dar te nimerești tu să mă vezi când am zile mai proaste.
–Zile mai proaste? Adică în fiecare zi?
–Băi tăițel schilod! Tu nu mă vezi decât o dată la două săptămâni și te crezi Vrăjitorul Merlin sau ce! Omule ține-ți gura sau o să ai deaface cu mine! Replica mea îi accentuează râsul și zice:
–Dacă eu sunt Vrajitorul Merlin tăițelul schilod atunci tu trebuie să fii  Calugarița Măslină uneioasă! Pentru că, după cum se vede ai ulei și pe gât! 
Îmi controlez gâtul, dar nu pare că aș avea, verific mai bine cu ambele mâini, iar Aiden râde mai tare. Mă uit ciudat la el și acesta spune:
–Acum sigur ai!  Îmi dau seama imediat ce a făcut și mârâi printre dinți. Mă îndrept spre el împingându-l și merg în baie pentru a mă curăța.