Dincolo de limite

37~Secrete din trecut~

                   *********

—Molly! Strigă Mex din ușă.
—Ce e?! Îi răspunde din baie.
—Trebuie să fiu la aeroport la ora nouă și nu avem timp să ajungem! Molly!! Strigă exasperat, Mex, în timp ce se sprijinea de tocul ușii.

Îmi părea rău de Mex dar discuția lor mă amuza teribil. Mex își freacă cu două degete fruntea încrețită.
—Molly! Ieși odată! O să îmi pierd slujba! Molly!
—Gata omule, gata! Uite am ieșit! Spune ea pășind în sandalele sale cu toc cui de culoare roșie, având pe ea o fustă neagră, din piele și o cămașă albă, elegantă băgată în fustă, mânecile fiind întoarse până la cot.
—Aleluia! În sfârșit- Femeie unde crezi că mergi? La Hollywood, pe covorul roșu? Ce-i cu ținuta asta elegantă?
—Dar care-i problema? Spune Molly uitându-se la hainele ei.
—Mergem doar până la aeroport, nu întâmpinăm o vedetă. În fine, hai să mergem odată. Își ridică valizele și o pornește în pas rapid pe scări. Molly își dă ochii peste cap și îl urmează, eu rămânând ultima. Încui ușa și îi ajung din urmă băgând cheile de la apartament în geantă.

Mex își pune cele două valize în port bagaj, în acest timp eu mă urc la volanul mașini mele și pornesc motorul. Mex se urcă în spate lângă Molly și spune:
—Medi suntem în întârziere, acum e timpul să te folosești de talentul tău de șofer!
—Ok. Puteți-vă centura. Spun relaxată ieșind liniștită din parcare.

Când mă apropii de femaforul aflat la intrarea pe autostradă schimb viteza și apăs pe accelerație, depășesc câteva mașini și trec de semafor la o secundă distanță de culoarea roșie. Mai schimb o dată viteza și accelerez având viteza de o sută zece kilometri pe oră.

Cei din spate chicotesc ușor.
—Se vede că a fost cu Aiden. Spune Molly iar Mex încuviințează.
—De parcă talentul se transmite! Spun dându-mi ochii peste cap.

Parchez în fața aeroportului și trag frâna de mână. Mex era deja afară și își lua valizele când m-a văzut coborând spune:
—Felicitări Medi! Ești un șofer de primă clasă!
—Da! Ne-ai adus aici cu viteză super sonică! Adaugă Molly zâmbitoare.

După ce Mex își pune bagajele la locul lor, ne îndreptăm spre locul  unde Mex se schimba în uniformă.

Mai erau zece minute până Mex trebuia să se îmbarce. Cei doi s-au îmbrățișat și s-au sărutat cu patimă.
—O să îmi fie dor de tine! Spune Molly.
—Și mie!
—Când o să te mai întorci?
—Nu știu, dar cum aflu ceva te sun! Te iubesc mult scumpo!
—Și eu te iubesc!
—Hei pe mine nu mă iubește nimeni? Am întrebat cu brațele întinse. Cei doi au început să râdă.
—Vino-n coace! Spune Mex făcând un semn cu mâna. Ne luăm toți trei în brațe.
—Omuleee! Și mie o să-mi fie dor de tine! Mh! El râde și mă ia în brațe. Mex se uită la ceas, era timpul să plece. O sărută scurt pe Molly și pleacă pășind cu spatele făcându-ne cu mâna.

Eu și cu Molly ne întoarcem în apartamentul nostru. Ne punem amândouă pe canapea iar ea zice:
—I-a zi, ai planuri pentru weekend? Ma uit la ceas văzând cât e ora mă ridic de pe canapea și spun:
—Ei bine, da.
—Da? Întreabă ea mirată. Cu cine?
—Cu Aiden. L-am invitat la fermă.
—Aaaaa! Exclamă fată cu o privire sugestivă. Și cum el nu a putut să te refuze chiar dacă are o relație... Adaugă ea chicotind. Îmi dau ochii peste cap și îmi iau cheile de pe măsuța de cafea îi dau un pupic pe frunte lui Molly iar aceasta strigă din urmă:
—Să te distrezi!
—Nu distracția la care te referi tu! Ea râde în timp ce închid ușa.

Ajung în fața blocului lui Aiden și urc sus. Stătea la etajul șase, apartamentul cincizeci și trei.

Bat la ușă așteptând câteva clipe până să dau de o claie de păr negru lung și drept. Îmi deschisese o fetiță extrem de frumoasă, cu pielea albă, trăsături perfecre și ochi verzi strălucitori. Exact aceeaști clipire familiară. Trebuia să fie Issabela.