Dincolo de limite

5~Un nou început~

O văd pe mama în picioare alături de  acel bărbat strângându-și mâinile. Ma duc lângă ei și zic:
—Deci, ce am ratat? Mama mă privește cu furie și o mică urmă de dispreț. Apoi spune:
—Madison! Din cauza mici tale plecări a trebuit să îi povestesc eu domnului Daniel  despre tine și despre desfășurarea revendicării. Îmi vorbește mârâind, iar bărbatul chicotește ușor. Îmi zâmbește și zice:
—Domnișoară Madison sunt încântat să am contact cu tine în orice fel. Vreau să ști că săptamâna următoare va fi mai aglomerată pentru tine deoarece este acea săptămână de început. După o să ne mai întâlnim cam o dată pe lună.
—Mmbine... Mama vine lângă mine și ma apucă de după umeri și zice:
—O seară frumoasă domnule Willyams! Ea mă ciupește  de braț foarte puternic și tresar .
—La revedere domnule! Spun zâmbind fals. După ce iese din cameră mă îndepartez de ea și mă frec unde m-a ciupit.

Mi-a rămas urmă. Ce are femeia asta? Nu sunt obligată să fiu mereu bine dispusă. Vine lângă mine și spune:
—Dacă o să te mai comporți urât o să îți iei și câteva palme domnișoară! E clar?!

După toată șcena în care a început o morală care nu se mai sfârșea încep să cred că povestea aia pe care mi-a spus-o Molly e mai credibilă. Poate nu sunt ei părinții mei. Dar dacă nu sunt atunci cei adevărați unde sunt? Ce fac? De ce nu sunt cu ei? M-au abandonat? Sau...au murit? Stai, presupusa adevarata mamă oricum era moartă.

După toată acea vorbăraie scap de ea și merg în casa mea. Nu e departe de clădire principală, fac cam cinci minute deci....ar putea fi vreo...douazeci, douazeci și cinci de metri. Cam așa. Oricum... Intru în căldura casei și mă trântesc pe canapea.

Rămân căteva minute acolo și reflectez la tot ce s-a întâmplat azi. Deja prea multe. Nu pot să înțeleg cum mă controlez așa bine. Poate e nevoie de ceva mai dur pentru personalitatea mea hiper pusă pe distracție. Cred că sunt persoana care râde cel mai repede. Dar....recunosc că nu am mai zâmbit sincet, de fericire.... De ceva timp. Probabil m-a afectat pe dinăuntru, foarte adânc despărțirea părinților mei actuali.

Într-un final mă ridic pentru a face un duș și pentru a mă băga în pat. Adorm repede datorită căldurii pe care mi-o oferă casa. Mă simt în sigurață aici. Simt că această casa e a mea și că nimeni nu are dreptul să intre fară permisiunea mea. Somnul e unul profund și odihnitor. Asta îmi amintește de copilărie de când eram mică. Nu am amintiri dar rețin sentimente de atunci. Și e foarte plăcut să te simți din nou apărat.

                       ****

A trecut deja o săptămână. La fiecare masă am încercat să abordez un alt comportament pentru al face să mă respingă. Am încercat sa fiu nesimțită să-i răspund. Nu a mers. Am fost critică i-am vorbit urât. Nu a mers. Am fost ignorantă. Nu a mers.

Omul ăsta are nervi de oțel ce mama naibi! Sau e prea prost, dar la câte am auzit despre el a doua variantă nu e posibilă. Măcar a trecut și ultima seară. În săptămâna asta m-am apropiat extrem de mult de Molly dar am făcut și școală. Defapt am făcut școală aici cu un "meditator".

Molly este mai mare decât mine cu un an, da șaptesprezece ani, drăguț. În acest timp Aiden m-a tratat urât a început să mă ignore sau să mă critice sau să îmi arunce repluci acide și răutăcioase.

M-am înșelat în privința lui, dar ceva din mine m-a făcut să sper că poate face toate astea de fațadă sau de ochii anturajului dar nu. Ieri a zis că mai bine aș începe să fiu cuminte că altfel voi primi o pedeapsă urâtă de tot. Mai târziu mi-a zis că știe că nu arăt bine dar măcar să mă străduiesc  să mă fac plăcută.

A devenit un misogin arogant și asta mai ales fiindcă el are nouăsprezece ani  iar eu șaisprezece. Am renunțat să mai sper la un Aiden bun și dulce așa cum a fost în acea seară. Sunt dezamăgită că m-am înșelat în privința lui, dar oricum nu contează nu trebuia să mă aștept la un comportament  civilizat din partea celor de aici.