Dincolo de limite

6~Școală de coșmar~

....Aiden!! Nu pot crede că vocea aceea este a unuia ca el. Cum poate simții ceva? Probabil se preface prea bine. Rămânem amândoi nemișcați, el având o față speriată. Probabil și asta e falsă. Dar oare un om se poate preface așa mult? Nu. Deci poate are sentimente, însă unele misogine și egoiste, de iubire pentru el. Decid să apar în toată ușa, să nu mi se vadă doar jumătate de corp. El se resemnează și zice:
—Ști nu e frumos să asculți pe la uși... Își ia telefonul și vine spre mine.
—Cum nu e frumos să critici fără motiv?
—Eu nu o fac fără motiv...
—A da? Și care ar putea fi motivul ăsta așa de bun încât să te scutească de consecințe! Oftează și continuă să vină spre mine.
—Nu contează.

Nu știu de ce încerc să am o discuție cu el, dar nu mă pot abține să nu o fac atunci când nu e un bădăran ipocrit.

Se apropie de mine mult și vine foarte aproape pentru a ieșii, iar între noi nu mai există distănță aproape de loc.
—Nu știam că ai voce... Spun ușor intimidată.
—Mda...nici eu nu credeam că ai un al talent în afară de a fi frumoasă, dar uite unde suntem și ce facem.

Pune o mână pe obrazul meu, coboară cu ea încet până pe bărbie și se apleacă spre fața mea până îi simt respirația caldă pe buzele mele. Este foarte aproape, prea aproape, mă încrunt și îmi las corpul și capul mai pe spate. Doar nu are de gând să.... Nu! Doar nu mă sărută?! O să îi dau o palmă dacă face asta! Ba nu, îi dau înainte, dar stai nu a făcut-o încă. Poate dacă îmi mențin poziția impunătoare se va opri aici. Am mai văzut fete fraierite. Și în filme și în realitate, nu vreau să fiu o victimă acum. Mai ales că nu e cea mai bună perioada a mea.

El își mută mâna pe gâtul meu și coboară cu două degete până la claviculă. Oftează și își lasă pentru câteva secunde capul pe umărul meu.

Îmi i-a fața în palme și își deschide subtil gura, aproape lipimdu-și nasul de al meu. Și atunci revin la realitate. Îl împing și el face un pas în spate, mă încrunt și  zic:
—Ce crezi că faci?! Nu sunt una din păpușile tale ca să mă atingi cum vrei!  Zâmbește ironic și pufnește pe nări.
—Phh... Nu esti așa de fraieră pe cât te credeam. Zâmbește zeflemitor, iar eu îmi dau ochii peste cap.
—Esti... Îngrozitor!
—Vai micuța prințesă e ranită? Îmi pare rău prințesă dar asta e viața reală!
—Știi ce mi-a ajuns cu toate astea! Ești de nesuportat!
—Tu vorbești?
—Adică?!
—Ai fost crescută cu iubire și sprijin din partea ambilor părinți, iar eu....nu avut parte de așa ceva! Ce vrei? Diplomație?! Nu! Eu sunt așa cu cei pe care vreau să îi protejez!
—De ce să îi prodejezi pentru numele lui Dumnezeu! Ești paranoic și mincinos?! Esti un amețit!
—Și îmi zici mie că sunt bădaran!
—A, adica eu sunt aia rea? Păi nu eu  m-am purtat ca o tâmpită toată săptămână cu tine! Nu eu te-am judecat, nu te-am tratat cu superioritate, tu în schimb ai făcut astea! Cum mama naibi să nu te numesc bădăran sau nesmițit!?
—Dar nu mă cunoști fato! Tragi concluzi fără argumente concrete!
—Atunci arată-mi! Cine ești cu adevarat!? Și atunci eu voi decide dacă ești sau nu cum pari!
—Las-o baltă! Spune trecând pe lângă mine, dar îl prind de mânecă și el se întoarce spre mine.
—Zici că nu esti așa cum pari, dar nu vrei să te cunosc, care e problema?
—Tu! Și cu asta pleacă cu mâinile în buzunar, nemaispunând nimic.

Asta mă enervează la culme. Poate e mai bine, așa nu mă apropii de el și nu mă poate vrăjii cum le face la toate.

Restul pauzei stau cu Molly spunându-i doar de faptul că l-am văzut și auzit cântând. Apoi vine ora de dans. Ușa era larg deschisă și îi văd profilul pentru câteva secunde apoi dispare. Cred că am vedenii.

Ora s-a terminat dar am rămas pentru a mai repeta câte o mișcare pe care sunt nesigură. Chiar îmi place să dansez, dar cred că adevărata mea pasiune este patinajul. Încep să fac piruete și salturi, șpagate în aer.