Dincolo de limite

16~O lacrimă și un sărut~

—Madison, am vrut să îți spun cât mai repde. Am vrut să avem diacuția asta foarte repede, dar nu am putut. Am fost plecat, am avut de pus la punc niște afaceri, serios chiar voiam să te văd, să te privesc, să te ascult cum vorbești, să realizez cât de mult semeni cu mama ta.
—Vreau să știu  de ce nu am crescut cu tine?
—Pentru că...după moartea mamei tale, am fost debusolat, distrus, de nereparat. Am devenit mult prea violent și nu suportam nimic. Te iubeam, dar îmi era frică să nu îți fac ceva. Sau mai rău să afle unul din dușanii mei de tine și să îți facă ceva. Nu aș suporta să te văd chinuită.–Îmi pune mâna pe obraz privindu-mă cu drag.– Vreau să te protejez, de aceea când erai mică am decis să te crească cei mai de încerede oameni ai mei. Vreau să te știu întreagă.
—Auzi, Alexio, poate că sunt întreagă, dar sunt complet distrusă pe dinăuntru, nu vrei să mă vezi chinuită? Atunci nu ai suporta să vezi ce suferință e acum înăuntrul meu.
—Madison, nu vreau să fi supărată pe mine. Dacă te-aș fi ținut lângă mine ai fi fost în pericol.
—Iar acum de ce nu poat rămâne cu Jonathan?
—Pentru ca ești suficient de matură încât  să înțelegi anumite lucruri. În plus când văd cât de mult semeni cu mama ta, nu pot să stau departe de tine. Ascultă Medison, aș vrea să fac ceva să recuperez, știu prea bine că nu vom putea fi foarte deschiși unul cu celălalt, dar chiar îmi doresc o relație bună cu tine. Și nu vreau să îmi zici tată. Spune-mi cum te simți tu mai bine.
—Alexio...cum o chema pe mama? Acesta zămbește și se apropie puțin de mine spunâd:
—Numele ei era Anareea.
—Și cum arata?
—Repet, era exact ca tine. Brunetă cu ochii verzi. Foarte frumoasă. Hotărâtă, orgolioasă, ambițioasă, sensibilă, iubitoare, copilăroasă și obtomistă. Mereu zâmbea, casa mereu răsuna de râsul ei. O dată a râs așa de tare încât s-a făcut ecou până la subsol. Și ghici de ce râde? Se uita la un serial pentru copiii mici. Această mică descriere a mamei mă face să chicotesc puțin. Încep să mă acomodez din ce în ce mai mult și mai ușor cu el.
—Ce îi placea sa facă cel mai mult? Sau ce o relaxa cel mai mult?
—Ei bine... Mamei tale îi plăcea să conducă, orice. Era un adevărat demon pe patru roți. I se spunea felina. Dar pe cât era de însetată de antrenalină pe atât de mult o relaxau apusurile. Mama ta adora să privească apusurile.
—Alexio...ia-mă te rog în brațe!  Bărbatul zâmbește și mă cuprinde cu totul. Parfumul lui  se simte imediat. E ceva foarte cunoscut la el, ceva liniștitor.
—Cum de zici că semăn eu doar cu mama când și tu ești brunet cu ochii verzi?
—Ești fată. Și ai toate trăsaturile ei. Nasul, buzele, sprâncenele, zâbetul și cel mai probabil râsul.
—Mă simt mai bine. Dar....până să mai vorbim vreau o pauză. Provabil am să mă hotărasc să mă mut cu tine dar...mai am nevoie de timp.
—Nu e nicio problemă dacă vrei să ramâi acolo.
—Nu. Nu vreau!
—Bine atunci am să aștept cât e nevoie. Mă ridic și mă îndrept spre ușă, o deschid apoi spun:
—Mulțumesc! Tata... Și îi ofer un zâmbet din inimă, cel mai sincer și mai drăgăstos  pe care îl pot oferii acum, iar el ramâne nemișcat.

Sunt satisfacută ca l-am lăsat și eu fără cuvinte. La capatul holului mă aștepta Aiden care mă întreabă din mers:
—Cum a fost?
—Sinceră să fiu....liniștitor.... Zâmbesc și mă las condusă de el până la mașină.
—Aiden cred că ar trebuii să mă duci acasă. La mine acasă... Zâmbesc și mă urc în dreapta. El aprobă pornind mașina.

Este deja dupamiază când Aiden virează stânga într-o intersecție și am senzația că nu ne îndreptăm spre  stațiune. O stare de disconfort mă posedă de când am plecat de la  spital. Sper că nu are alte planuri. Îmi întorc capul către el  frecându-mă la ochi.
—Aiden....ce faci? Nu mă duci acasă?  Spun eu cu o voce joasă și răgușită.
—Nup. Vreau să îți arăt un loc frumos.
—Aiden... Nu mă simt bine. Te rog!  Nu fi încăpățânat. Îmi clatin capul lent, închizând ochii din cauza durerii de cap, iar acesta îmi apucă mâna mângăind-o încet.
—Madi, crede-mă, o să te simți mai bine. Ai puțină încredere.
—Bine... Șoptesc înghițind în sec.