Dincolo de limite

34~Învitație

Cursul de logică tocmai se terminase iar eu ma grăbeam să ajung la pista de curse. Am stat două zile numai să înțeleg sistemul prin care au fost făcute celelalte dosare. 

Acum înțeleg ce e greu la o pistă de curse. Sunt multe lucruri de organizat iar Aiden e un om foarte pretențios când vine vorba de administrare. Dar are si de ce să fie.

Mă pregătesc să ies din sală, văzând că am rămas ultima, dar cineva vine din spate și mă atinge pe umăr. Și nu era nimeni altul decât Ryan. Îi zâmbesc iar el spune:
—Ai un minut să vorbim?
—Mmm.... Nu știu ce să zic am multe de făcut. Și-
—Nu va dura mult. Vreau doar să discutăm ceva! Întreabă el pe un ton moale.
—Fie! Cedez eu cu un oftat.
—Perfect! Hai la o cafenea aici nu e locul potrivit!
—Dar-
—Niciun dar, haide? Mă ia de mână și mă trage până afară din facultate.

Atunci mergem unul lângă altul, el încă ținându-mă de mână. Eu mă uit la el în timp ce ma trage spre o mașină sport, lucioasă albă. Era un suzuki, nou din ultimii ani.
—Cât de departe e cafeneaua asta?
—Aa... Nu foarte departe! Dar după ce vorbim vreau să te duc la pistă.
—Fie... Îmi dau ochii peste cap și mă urc în mașină. Vine și el repede și plecăm.

În cinci minute ajungem la un local, și mai exact la localul meu. Zâmbesc usor și cobor din mașină în același timp cu el. Acesta vine lângă mine și îmi pune mâna pe spate și mă duce până la intrare, încercând să nu zâmbesc.

Ne așezăm la o masă iar el mă întreabă:
—Deci ce dorești să comanzi?
—Mmmm.... Nu stiu... Cheam-o pe chelneriță! Încercam să nu râd căci mă amuza cumplit situația.
Bya, vine repde la noi la masă și ne salută cu zămbetul pe buze:
—Bine ați venit la noi! Cu ce vă putem servi? Aceasta mă obseră și zâmbește mai larg. Șefa! Bună ziua!  Ryan mă privește mirat și spune:
—Acest loc e al tău? E unul din cele mai aglomerate localuri!
—Am avut noroc! Spun râzând. Bya, te rog adu-mi două senvișuri și un capucino, iar tu ce dorești?
—Un expresso și un senviș.
—De care senviș? Întreabă Bya politicoasă.
—Ăăămmm.....
—Adu-i unul cu roși și cașcaval.
—Am înțelels! Fata pleacă zâmbind, iar eu îmi întorc capul spre Ryan spunând:
—Deci ce doreai să îmi spui?
—Ăămm..... Heh.... Acum că știu de ce ești în stare nu mai sunt așa sigur pe mine.
—Hm? De ce? Spune direct! La urma urmei ești mai mare decât mine.
—Dumnezeule parcă am fi în liceu! Voiam să te invit la o petrecere elegantă săptămâna viitoare. Ce părere ai?
—De acord! Îi răspund zâmbind. Atunci apare Bya cu comanda.
—Poftă bună, domnule. Spune fata și dă din cap uitându-se la mine spunănd: Domnișoară Smith. Fata pleacă iar eu îmi întorc privirea la el.
—Ce parere ai de măncarea de aici?
—Foarte bună! Spune el cu gura plină, ceea ce mă face să chicotesc. Acesta înghite tot și se șterge la gură.
—Scuze. Chiar e bun. Îi zămbesc și mă aplec peste masă sorbind din cafea.
—Ryan.
—Mh?
—Din ce motiv ma inviți la acea petrecere? Acesta râde scurt și se apleacă apropiindu-se de mine.
—Pentru că ești una din puținele eleve interesante pe care le am.
—Să înțeleg că ești interesat?
—Poți să o spui și așa.
—Mhm... Îmi plimb privirea peste bratele lui puternice ajungâd la încheetura stângă unde avea un ceas. Atunci îmi amintesc de Aiden și serviciul pentru notă.

Sar ca arsă, îmi apuc geanta și pornesc spre ieșire. Ryan vine pe urmele mele și mă apucă de braț înainte să ies.
—Hei ce ai pățit, de ce te-ai ridicat așa? Spune el îngrijorat.
—Am întârziat la servici! Spun eu agitată știind că Aiden nu acceptă întârzieri.

S-a schimbat, fiind mai serios mai matur și mai dedicat. Acum știe ce vrea și ce trebuie să facă pentru a obține.. De aceea nu accepta greșeli sau oameni neserioși.